N-am simtit nimic… dar nimic. Si asta ma pune pe ganduri. E drept, au trecut 20 de ani, dar ce-s 20 de ani intr-o carte de istorie?

Aveam 14 ani cand s-a schimbat regimul in Romania. Eram deja calit in statul pe stadion, in recitari, in orice activitati care implicau rezistenta fizica si mintala. Eram stegarul scolii mele si am fost educat sa cred ca este o mare mandrie sa faci treaba asta. Antrenamentele la handbal, care incepeau de 3 ori pe saptamana la ora 7 dimineata, culesul ocazional al recoltelor, munca voluntara de curatenie, intrecerea in adunarea deseurilor, cercurile tematice tinute sambata sau duminica nu ma surprindeau si le luam cum iau azi ceaiul de dimineata, la fel cu majoritatea celor pe care-i stiam.

Dar astea toate s-au dus, am aflat ce inseamna sa fii liber, sa-ti urmaresti visul, sa traiesti alaturi de marile culturi. Ma uit in jurul meu si vad figuri triste, lipsite de speranta, oameni rapusi de boli, obezi, copii isterici, adolescenti apatici, tineri fara orizont, batrani batjocoriti, batjocorind… si mi-e tot mai usor sa uit.

Am visat-o de mic, cand imi frecam coatele pe masa de ciment de langa bloc, alaturi de restul prichindeilor. Nu-i stiam inca numele, pe vremea aceea erau alte nume. Sper sa ne imprietenim in aceasta seara .

Ea este Xiom:

Lemn: Axelo

FH: Vega Pro

BH: Yanus

Fac ce fac si-mi dau seama ca toti patronii de pizzerie imi sunt cunoscuti. Recent am descoperit un bun prieten cunoscut in armata si din vina caruia cele sase luni au trecut mult mai repede decat ar crede unii. El incearca acum sa revitalizeze localul plasat vis-a-vis de inspectoratul scolar, Lucapiero. Deci daca doresti sa mananci doua pizza la o farfurie si nu invers, cum erai obisnuit cand incercai sa faci economii, treci pe la ei. Nu pot sa nu-i amintesc si pe cei de la Why Not, de care ma leaga primele senzatii gustative asociate cu cuvantul pizza dar nici de Toscana, Il Calcio, de langa stadion, unde tocmai au schimbat reteta si cuptorul.

Daca doresti o pizza gratis, comenteaza cu talent pe pagina oradeanului sau scrie pe blogul tau o amintire demna de povestit si te asigur ca o sa te lingi pe bot spre enervarea celorlalti concurenti.

ps: 2 pizza imense + 5 halbe proaspete de becks fac nici 37 ron.

Pe o foaie roză

Două ochi clipeşte…

Ce să este oare?

Doară nu-i un peşte!

(ghiceşte primul ce-i cu bilele alea şi te vei bucura de o bere gratuită)

Cum a dat putin caldura in preajma pastelor mi-am amintit ca am o palma de pamant care sta degeaba. Si cum sunt iubitor de verde, mici si bere, in mintea mea se configurau deja cele mai reusite festinuri pe baza de picnic. Macar atat, daca pentru o casa nici visarea nu-mi este suficienta.

Bine bine, intentia conteaza, dar nu este suficienta. Marturisesc ca acum 1 an am facut totusi un gest in sensul asta, achizitionand o sapa, dar la prima tentativa de “sapat” mi-am dat seama ca nu sunt pregatit psihologic sa fac slalom printre buruienile de 1m, care mi-o luasera mult inainte la cucerirea pamanturilor. Asa ca varianta corecta ramanea cea in care (more…)

Da, m-am trezit si eu sa scriu despre berea nefiltrata de la Why Not, dupa Tibi si Sirop. Am si eu “meritele” mele aici pentru ca am profitat de flexibilitatea fara margini a tinerei patroane pentru a-mi realiza maleficul scop(sa beau bere buna) si insistand pe aceasta tema cu fiecare intrevedere se pare ca rotitele au inceput sa se miste.

- Parti bune(si rele in acelasi timp): portia e mica – 250ml, deci garcea nu te va sesiza dupa primul pahar.

- Parti bune(mereu): la 4(later edit) 3 pahare ai al 5(later edit) 4-lea gratuit. Nu stiu unde scrie chestia asta ca noi ne-am trezit din senin cu ea.(sper ca n-a fost inventata pe moment pentru mine). Tot aici amintesc de American Donut(noi zicem Dănuţ ca s-o zapacim pe d-ra) care din pacate fiind dulci si cu frisca nu se prea lovesc cu blonda amintita mai sus. Dar merge cand esti cu-plata.

later edit(preturi la bere nefiltrata holstein):

lords             – 4.9ron – 400ml

queens         – 5ron – 400ml

old mill       – 6.4ron – 400ron

who not      – 5.4ron – 250on = 7.36ron – 400ml

Inca un pas spre legalitate s-a consemnat ieri in Queens, unde printre halbe, strangeri de mana si tot felul de alte produse specifice sarbatorilor aniversare s-a strecurat si o licenta de antivirus care va pazi de azi cu acte in regula locuitorii pc-ului meu. Tot cu aceasta ocazie, alaturi de alte teme de inalta tinuta inetelectuala, precum laptopuri, hosting, incinte acustice, relatiile dintre copii si parinti, bere, am jonglat putin si pe tema pirateriei, daca tot este la moda.

Din punctul meu de vedere, consider “ilegalist” individul care ar da bani pe un anumit software daca nu l-ar gasi crackuit pe internet. Ca sa fiu mai explicit, nu cred ca pustanii care isi “tuneaza” pozele in photosop sa se laude pe hai-faiv aduc vreun prejudiciu distinsei companii, avand in vedere ca ei n-ar cumpara niciodata acel produs daca acesta ar fi imposibil de spart. Drept este si faptul ca acel 1% pe care majoritatea utilizatorilor il exploateaza din spectrul facilitatilor ar putea fi inlocuit fara probleme de sute de programele freeware, de care multi n-am auzit niciodata.

In vremuri nu foarte indepartate, cartierul avea deja legendele lui. Si daca la momentul producerii lor, evenimentele acelea iti creau cel mult o grimasa dezaprobatoare in coltul gurii, azi se bucura de o aura incetosata a misterului dospit prin adaugarea in frumosul stil autohton al diverselor condimente si picanterii.

Asa este si legenda “capului”. Capul era unul din eroii locali, devenit celebru pentru stilul lui de anihilare al adversarului in lupta: o lovitura, sau mai multe, dupa caz, cu capul, in general in zona fetei. Legenda spune ca era atat de periculos incat orice “lupta dreapta” il facea invincibil, asa incat trebuiau gasite alternative cu sanse reale de succes. Una dintre aceste incercari, s-a petrecut si pe santierul din apropiere, pe atunci locul preferat al desfasurarilor de forte intre bandele rivale. Un pui mic de drac, cu o caramida in mana, pandea momentul potrivit unei aruncari castigatoare de la unul din etajele masivului cenusiu. “Capul” a fost surprins, in cele din urma, din plin. Efectul insa, daca e sa ne luam dupa poveste, a fost nul, ba chiar a sporit si mai mult teama adversarilor. Caramida s-a spart in capul “Capului” si de atunci nimeni nu si-a mai incercat norocul. Poate pentru ca le era frica… sau poate pentru ca la scurt timp a murit.

***

Surprins pe bicicleta intr-o intersectie fara sa se asigure, pentru ca la vremea aceea sa te asiguri era un act de lasitate[trafic redus, masini putine], “capul” si-a petrecut ultimele momente ale vietii zburand prin aer si aterizand, ati ghicit bine, in cap. Medicii au concluzionat, uimiti: ar fi avut o sansa daca si-ar fi spart capul la impact…

Am vazut ca e la moda sa-ti faci inventarul la inchiderea anului. Ei bine n-am s-o fac N-am facut nimic special nici in acest an. Dar de ce trebuie sa fie toate atat de speciale?

***

Poate la anul.

Pana atunci, sa fim sanatosi, ca restul sunt toate subiective! (PS: La multi ani!)

Boldog karácsonyt!(Craciun fericit!) si multe alte urari vei primi cu zambetul pe buze daca faci cumparaturi in aceasta perioada in tara vecina si prietena, mai concret in mall-ul Forum din Debrecen. Am ales din nou sa tradam patria din cauza diversitatii, distantelor, preturilor si atmosferei diferite[in sensul bun al cuvantului]. Timisoara si Cluj sunt prea departe, ca sa nu amintesc de aventurile pe sosea pana la destinatie, aici(Oradea) unele mall-uri inchid magazine, altele reduc si mai mult paleta diversitatii pe motiv de criza, preturile nu sunt deloc incurajatoare, promotiile sunt ca nucile prin pereti dar peste tot ai sansa sa intalnesti marlanul de mall, angajatul sictirit, soferul isteric din parcare, mucosii rebeli cu textele lor organice. Asta nu se intampla dincolo, chiar daca auzi cam la tot pasul dulcele grai ardelenesc. Cred ca in curand se va pune problema invaziei inverse, daca vom continua sa le luam la calarit magazinele cu aceeasi indarjire macar 10 ani.

Drumul pana acolo este sub 60 de minute, cu vama cu tot, parcarea 100Ft la 5 ore(au o metoda foarte ingenioasa si avansata de a fluidiza si taxa traficul: la intrare iei un bilet pe care il folosesti inainte de a iesi cu masina la un automat pentru a plati. Apoi poti sa iesi, bariera ti se deschide pentru ca scanarea numarului confirma executarea platii). Sunt 3 etaje urmate de alte… 2 sau 3 de parcari. O puzderie de firme care la noi inca n-au intrat(zara, tommy hilfiger, tom tailor, springfield, salamander, camel, marks and spencer, burger king, etc, etc) iti face capul calendar, de aceea o plimbare de cel putin o ora pentru acomodare nu strica. Toate magazinele sunt dotate cu automate pentru carduri. Am facut toate platile cu cardul, la un curs foarte bun, folosind cardul pe care mi se pune salariul[sper ca nu am fost hackat ]. Dar exista si punct de schimb valutar, iti schimba si lei, bancomate, etc.

Ne-am delectat cu niste cover-uri specifice sarbatorilor albe prestate live la poarta unui ditamai castelul cladit pe toata inaltimea mall-ului, ne-am ghiftuit cu niste burgheri pentru colesterol, am mai aruncat niste bani prin metoda shopping, apoi un cappuccinoLa final, m-a surprins placut numarul de inmatriculare al singurei masini ramase in zona respectiva. (vezi galeria cu imagini)

Daca ati auzit de salata de vinete, salata de cartofi sau salata de varza, atunci nu puteti spune yyy cand vizualizati combinatia din figura alaturata. De la stanga la dreapta, avem o salata de vinete cu multa ceapa, fara maioneza, un cartof foarte calduros si rumen in obraji si niste fire de varza acra la butoi inghetata in gerul de pe balcon, toate drese cu ulei de masline.

MMMmmmm, 10x F64.

Nu`i refrenul unei manele de top, ci spiritul stickerului din imagine, trimis constiincios de umbrelaverde, pentru care am numai cuvinte de lauda. Stiu ca nu-ti ofera parcare gratuita, prioritate in trafic sau scutiri de amenda, dar daca vrei sa spui cuiva ca nu esti genul marlanului aruncator de peturi/ambalaje/chistoace, lipind un sticker pe masina ta, mai am 2(din 5) ca acesta:

What is the value of the second row?

This is a mathematical challenge, and it’s been said that:
* If you’re an engineer, you should be able to solve it in (under) three minutes,
* if you’re an architect, in three hours;
* if you’re a doctor, in six hours;
* if you’re an accountant, in three months and
* If you’re a lawyer, probably never.

venita pe mail, rezolvata in 28sec.

Nu am dat mare importanta noii provocari pe care mi-a lansat-o Microsoft Vista afisandu-mi incurajatorul mesaj: “Retea neidentificata – acces doar local” in loc sa ma lase sa zburd liber pe valurile internetului pana cand am descoperit pe google ca altii au facut cu nervii incercand sa-i dea de capat. De la sfaturi naive gen: asigneaza adrese fixe in loc de adrese dinamice, pana la verdicte extreme: cred ca ti s-au indoit pinii pe mufa de retea, poti s-o dai in tacaneala incercand tot felul de abordari. Am fost destul de aproape cand am dezinstalat/reinstalat driverul placii de retea, pentru ca solutia corecta pentru rezolvarea acestei dileme este dezinstalarea tuturor placilor de retea(lan, wifi, etc) si reinstalarea lor, pentru ca sistemul sa reasigneze adrese corect si nu cele de tip 169.* care sunt semnul ca alocarea adreselor e imposibila.