July 2006


x-vineri-

Sunt deja de ieri aici(Targu Mures), dar n-am apucat sa scriu nici 2 vorbe. concertul asta insa mi-a dat aripi(The Rasmus). Nu mai sunt nici rocker, nu mai sunt nici alternativ, dar am luat parte la valul de oameni miscati sincron. A fost o reusita deplina, mii de oameni sareau la unison sub stroboscoape, lumini, efecte de sunet. se transmite live, incercati cu incredere. Am mai prins niste acorduri sterbinszky dar eram prea obositi ca sa mai stam. Mi-a parut rau de ATB, care urma chiar dupa o ora, dar mi-ar fi produs mai multe regrete decat placere. o sa revin.

-sambata-

Am ajuns cam tarziu in peninsula, dar am prins aquasky, care m-au surprins tzopaind instantaneu si ulterior anuntati cu mare asteptare yonderboi, care n-au reusit sa ma prosteasca. muzica era extrem de antrenanta si placuta, dar la o analiza banala descopereai ca farmecul e dat de diverse beat`uri de succes de la u2, depeche, pink floyd, doors, multe altele.

-duminica-

N-a mai ramas vreme decat pentru concluzii. Ne-am repezit cu un A6 care ne-a picat la fix(cine stie unde-i agentia de bilete in tgm si mai ales la ce ora era un tren decent inapoi). Dupa o oprire inorata pe Feleac si cateva reprize de ploaie torentiala am ajuns insfarsit in urbea X.

Sunt nevoit sa punctez organizarea deosebita, logistica(la orice ora gaseai de la paine cu untura la tricouri haioase, programul de recuperat pet-uri si doze contra hrana, altele) cat si acalmia generala(nici un ranit, nici o scena morbida). See ya next year!

Share

De zece ani ma lovesc de aceleasi usi zidite, imitand o particula intr-un dans brownian imperfectibil. Stiu cat interes este pentru invatatura, stiu care e valoarea reala a maselor, stiu care e diferenta intre mediile reale si cele afisate, stiu care e pretul prostitutiei intelectuale, stiu ce gust are un scotch in arsita remuscarilor.

Dar nu ma surprind deloc. Poate m`au miscat la inceput, intocmai ca pe un pensionar care constata cum niste tuciurii se servesc cu nonsalanta din ciresul plantat cu mana lui cu o viata in urma. Acum ma surprind sacalii din televiziune transpirati de revolta, ziaristii, ministrii, presedintii, bloggerii, parintii, elevii care exclama intr-o suflare:  E INADMISIBIL! – NU POATE FI ADEVARAT! – SA PLATIM PROTOCOL???… – PE CE LUME TRAIM?

Nici nu-si dau seama cat sunt de aproape de adevar. O simpla veriga lipsea, raspunsul la ultima intrebare. E lumea in care prin telefoane, spaga sau relatii poti sa ajungi nu doar sa iei BAC`ul, ci sa termini o facultate, un masterat, un doctorat, sa ajungi mandru politist sau medic, senator sau deputat. E tara in care trebuie sa cumperi simpatie, trebuie sa cumperi dreptate, trebuie sa cumperi incredere. E tara in care televiziunile oamenilor politici te invata ce trebuie sa faci. Cum trebuie sa respiri. E tara din care cei blanzi au plecat definitiv si azi omit sa`si decline originea.

Cum ar fi ca in toata degringolada aceasta, examenul de Bacalaureat sa fie curat ca lacrima? Nu ar fi scandalos?

Eu nu mai caut solutii(oricum nu m`ar asculta nimeni, dar imi place sa rezolv macar imaginar situatia). Am ajuns la concluzia ca nu exista o solutie care sa rezolve DOAR probleme locale. Ci exista o solutie colectiva. Mult mai simpla. Solutia bunului simt. Cea a respectului de sine si a respectului celui de langa tine. Aceasta solutie, prezenta si in cartea care e de milenii bestseller, isi va castiga adevarata pozitie pe care o merita, daca nu ne starpim pana atunci in propria aroganta si mizerie.

Dixi

Share

xScriam acu o luna despre porumbeii din parabola. Din antena parabolica mai precis 🙂 . Imi propusesem ulterior sa monitorizez evolutia oului, era un singur ou acolo in cuibul improvizat in antena parabolica, dar am tot uitat. Azi un gugustiuc prelungit (acu realizez ca tehnic se cheama gugustiuci nu porumbei, dar sunt la fel de dragalasi si nevinovati) mi`a amintit despre cuibul cu pricina. Mi-am luat aparatul si da`i cu poze, da`i cu blitzu. Spre surprinderea mea, la a doua serie de poze porumbita clocitoare nu a mai sarit ca prima data, cum ii era obiceiul, facand mare zgomot si topaind pe crengile alaturate pentru a`mi distrage atentia, ci a ramas fixa pe oo, pe doua dintre ele, se pare ca celelalte 2 sunt din alta serie, sau poate din alta lume. Vom vedea :). Evident, imi propun sa fac poze cu puii de porumbei.. dar cine stie cand imi voi aminti…

Ah, inca ceva… era ceva ciudat cu norul ala ? …

Share

Peste mari si tari, peste dealuri si campii, rauri si lacuri sclipind in soare, peste ogoare roditoare si partii de ski, peste Mall`uri si parcari nesfarsite, peste vulcani si banchize cu ursi polari, peste continente si oceane leganand corabii, peste nisipuri fierbinti si fiorduri congelate, pe un pisc inalt, in ultimul etaj din turnul castelului sau, la geamul termopan savurand aerul tare al diminetii in spatele sitei fixe indelung asaltata de incercarile nereusite ale tantarilor anofeli specifici locului, privea marele imparat rosu… privea si constata: ce departe locuiesc…

gicu si luca

Nu e cazul povestii din imagine. Ar fi mai degraba un Batranul si marea local, un bunic trecut prin razboaie, refugiat, mutat, amenintat, recladindu`si cu aceeasi indarjire cuibul de mai multe ori, intocmai familiilor de albine, cele care l`au fascinat intr`atat incat a ajuns sa scrie mai multe carti despre acestea, ajungand seful apicultorilor bihoreni si un nepot fericit de siguranta bratelor ferme care`i incurajeaza viitoarele mutari pe aceasta tabla de sah atat de imprevizibila. Si la picioarele lor, viata, frumoasa pentru amandoi. Privesc amandoi cu aceeasi fascinatie, unul cu constiinta indeplinirii menirii lui printre pamanteni, celalalt cu fascinatia detaliilor care incep sa prinda contur, dandu`i minime raspunsuri la curiozitatea fara margini a copilariei.

Share