September 2006


sampleCum dracu sa nu fiu suparat?

Nu e prima data cand secretara intra stresata deranjandu`mi activitatea pe motiv ca “nu poate imprima”… Deobicei e o chestiune banala, dar de data asta e sistemul. Si nu ma refer la sistemul de calcul.

Pe scurt: ministerul inventeaza ceva. trebuie sa trimita tuturor. editeaza. printeaza. faxeaza la noduri. pretinde nodurilor sa trimita centrelor. cere nodurilor sa ceara centrelor sa trimita tuturor. astfel, cei carora le sunt destinate informatiile se trezesc cu niste fisiere imense pdf care contin niste tifuri ale unor pagini cel mai adesea scanate stramb si la o rezolutie indoielnica, dictata de puterea faxului intermediar. imprimantele cu mai putin de 4Mb buffer cedeaza in fata acestor primejdii. cele care scot dupa suficiente secunde/minute incat majoritatea secretarelor stresate au anulat procesul sau stins calculatorul crezand ca s`a blocat au ca rezultat niste pagini scrijelite haotic si cu mari pete consumatoare de toner.

Daca as fi eu cel care implementeaza strategia, as asigura un server pe care sa se poata conecta toate scolile si sa`si ia tot ce`mi debiteaza mintea. ar fi ieftin, rapid, de calitate. dar nu sunt eu cel care implementeaza.

ps: ca sa nu divulg numele specialistilor am sters zonele respective.

Share

va vine sau nu a crede, scoala chiar a inceput. daca ar fi sa conturez un grafic pentru interesul multimii catre acest aspect, acesta ar fi o curba pleostita rusinos catre zero. evident de vina sunt profesorii care nu mai pot de bine si totusi mereu tin sa umbreasca inceputurile cu pretentiile lor nefondate… sau cel putin asa pare.

si pentru ca discursul sa fie lacrimogen, voi adauga celebra “in cele din urma doar elevii au de suferit”. suna atat de grotesc, incat e imposibil de trecut cu vederea. nu`si pune nimeni intrebari precum: “ce va fi cu tara asta peste 10 ani?”, “in mainile cui vor sta destinele noastre?”, “care vor fi reperele morale in viitorul apropiat?” cum va arata culoarea alb? dar negru? mai exista roz? etc.

sariti acum pe mine, sunt vulnerabil, la pamant. “de ce n`ai intervenit?” ce exemplu esti tu pentru societate? de ce nu l`ai pocnit? de ce nu l`ai executat? de ce nu l`ai educat ca lumea? de ce mai pierzi vremea …

mi`am facut carare azi printr`un grup compact de tineri elevi care fumau la unison la colt de strada, strecurand artistic cate o flegma cand inspiratia ii lasa descoperiti. apropiindu`ma spre obiectivul meu [poarta scolii] am deslusit vocea feminina a grupului:”bah vedeti ca vine…”, un fel de saseee suficient de indiscret. la fel de indiscret a fost si raspunsul masculului alfa, care a replicat un:”nu vine nimeni mah” vazand ca nu am schitat nici un gest dezaprobator si m`am departat suficient[in opinia lui] incat sa nu`l mai pot auzi.
da stiu. paradoxal, raspunsul la aceste intrebari coincid cu cele de genul: unde sunt pierderile bancilor falimentare? unde sunt dosarele adevaratilor securisti? cine e indreptatit sa conduca? cine e curat? cine e moral? cui ii pasa de celalalt?

Share

Da, sunt suparat…

Eh, unii ar crede ca e din cauza masinutei mele cu tabla infundata de cizma unui om de bine care nu a avut loc de ea… altii pentru ca de o vreme nu`mi place nici una din directiile spre care merge turma mea[romanii, romania]…, altii vor spune ca e sindromul NFDM beta 2.0, altii si altii…

Pana la urma nu asta e farmecul? Cand exista altii?

Ok, acum o sa explic pentru cei care au rezistat pana aici 🙂 . E vorba de diversitate. Cel mai frumos lucru care zace in conceptul de blog[blogging]. Supararea mea vine din puzderia de pareri/sfaturi/clasificari/remarci/acuze lansate de mai marii blogurilor romanesti in ultima vreme. Ei ne spun cum se face un blog. Tot ei reusesc sa`si incoarde exact acei muschi ai fetei care descriu grimasa perfecta pentru un idot, incult sau incapabil. Pentru ca ei “poate”. Ei “are” in spate ani si ani de jurnalism, scoli de design, programare, marketing, orice.

Ei bine trebuie sa protestez! Ete la el, se simte, moama ce distrus… Ce`i drept ma simt, pentru ca fac parte din diversitate. Sunt doar o pata de culoare, ce se reflecte pe`o retina mai placut si pe`alta`nteapa … Sa fii pe gustul tuturor cred ca e imposibil. Fiecare isi aduna cei de seama sa in jur. In logica asta, nu vad de ce inaltii eruditi ai genului se simt flancati de impostori, nemernici, necititi sau prosti? Care`ar putea fi legatura dintre ei?

Pana la urma cine are nevoie de clasificari, pozitii, topuri, premii, hit`uri, unici, daca ideea e tocmai libera exprimare/libera alegere? Nu`i frica asta un dispret fata de cititor?

Dragi bloggeri romani, scrieti. De alegeri ne ocupam noi, cititorii cei de toate zilele.

Share