In vremuri nu foarte indepartate, cartierul avea deja legendele lui. Si daca la momentul producerii lor, evenimentele acelea iti creau cel mult o grimasa dezaprobatoare in coltul gurii, azi se bucura de o aura incetosata a misterului dospit prin adaugarea in frumosul stil autohton al diverselor condimente si picanterii.

Asa este si legenda “capului”. Capul era unul din eroii locali, devenit celebru pentru stilul lui de anihilare al adversarului in lupta: o lovitura, sau mai multe, dupa caz, cu capul, in general in zona fetei. Legenda spune ca era atat de periculos incat orice “lupta dreapta” il facea invincibil, asa incat trebuiau gasite alternative cu sanse reale de succes. Una dintre aceste incercari, s-a petrecut si pe santierul din apropiere, pe atunci locul preferat al desfasurarilor de forte intre bandele rivale. Un pui mic de drac, cu o caramida in mana, pandea momentul potrivit unei aruncari castigatoare de la unul din etajele masivului cenusiu. “Capul” a fost surprins, in cele din urma, din plin. Efectul insa, daca e sa ne luam dupa poveste, a fost nul, ba chiar a sporit si mai mult teama adversarilor. Caramida s-a spart in capul “Capului” si de atunci nimeni nu si-a mai incercat norocul. Poate pentru ca le era frica… sau poate pentru ca la scurt timp a murit.

***

Surprins pe bicicleta intr-o intersectie fara sa se asigure, pentru ca la vremea aceea sa te asiguri era un act de lasitate[trafic redus, masini putine], “capul” si-a petrecut ultimele momente ale vietii zburand prin aer si aterizand, ati ghicit bine, in cap. Medicii au concluzionat, uimiti: ar fi avut o sansa daca si-ar fi spart capul la impact…

Share