Am mai scris, cu suficient de mult timp in urma, despre epopeea care s-a tesut in jurul obtinerii licentei de PFA (persoana fizica autorizata) cat sa se intample ceva neasteptat, nedorit.
Asa se face, ca absolut din intamplare, sa aflu ca aceasta licenta mi-a fost radiata, conform unei OUG formulate la doar o luna de la dificila obtinere a pretiosului document, care spunea ca toti PFA trebuie sa aleaga intre trei optiuni(1.PFA ??? 2.Mica intreprindere 3. Intreprindere de familie). Ei bine, eu n-am fost informat ca PFA fiind de 1 luna, trebuia sa ma prezint la registrul comertului si sa afirm: vreau sa fiu PFA!. Degeaba am lasat eu in zecile de hartii completate adresa mea, emailul sau telefonul, niciunul dintre aceste canale de comunicare nu a fost folosit. Nici cand a aparut legea, nici cand s-a produs. Dar vorba lor, orice cetatean trebuie sa cunoasca LEGILE TARII. (respectiv sutele de ordonante de urgenta debitate de tot felul de minti incompetente dupa cum bat vanturile prin politica).
Urmare a acestei alinieri nefaste a planetelor, ma vad pus iar pe drumuri, prin hatisurile birocratice, in care surprizele pandesc la tot pasul. In primele zile am fost amabil informat despre aceste “modificari importante” si nu foarte subtil instiintat ca e doar vina mea, am platit niste bani pentru documentul produs de ei la radierea mea si alti bani pentru ca am fost consiliat.
Apoi a venit vinerea, ziua cea mare. Inarmat cu toate hartiile, pe care le gasiti aici (mai putin contractul de comodat pentru sediul profesional, pe care ti-l dau ei la registrul comertului), deja completate frumos dupa o alta consiliere, gratuita de aceasta data si xeroxate, alaturi de toate actele in orginal si copie, ma prezint la ghiseul 1. in fata doamnei D. Toti o cunosteau, la inceput n-am stiu de ce, dar am avut 5 ore sa realizez. Dupa 30 de minute de stat calm intre diversi indivizi cu ticuri nervoase am fost foarte amabil directionat catre etajul 1., camera 3, nu inainte de a trece pe la casierie, pentru a plati ceea ce urmeaza sa mi se intample.
Mi s-a intamplat sa dau de alta trupa de indivizi cu ticuri nervoase, bagandu-si capetele periodic in sala 3 sau intreband: cine urmeaza? Dupa doar 10 minute de asteptare, un Uriah Heep plictisit din spatele unui morman de dosare ma invita sa-mi gasesc un formular pe coridor si sa revin cu el completat. Caut, gasesc, completez, astept 20 de minute, intru, urmaresc figura implacabila a monstrului costeliv care butona cu 1 deget cele probabil 255 de caractere, facandu-mi serviciul de REZERVARE NUME, adica asigurandu-se ca nu exista alt nenorocit in tara asta pornit in aceeasi aventura ridicola, a infiintarii PFA.[asta pentru ca numele firmei, in cazul in care esti PFA, este chiar numele tau, cu exceptia deja existentei unui nume identic, caz in care ti se adauga o initiala]. Apoi sunt trimis la biroul alaturat, unde doamna P. isi pune semnatura, instruieste o asistenta sa-i aduca actele firmei stie ea care, la care au de lucrat si pasind energic 10 pasi scoate o foaie din imprimanta aflata pe masa costelivului, intretinandu-si astfel zilnic silueta.
Nu, nu e gata.
Cobor jos cu o figura victorioasa, prezentandu-ma in fata doamnei D., asteptandu-mi calm randul. Dupa doar 30 de minute, sunt invitat sa-mi prezint documentele. Oricat fusesem eu de precaut sa fiu cu ele in ordine, mai trebuiau bifate diverse casute, mai trebuiau adaugate cuvinte, numere, date, semnaturi. La ultimul document[dovada sediului profesional], documentul de proprietate si cf-ul nu fura de ajuns, chiar daca plezneau a originalitate, prin insasi culoarea lor impregnata de negura anilor. Intre timp se putea vinde, spuse foarte afectata doamna D. si eu dorind sa fac parte din randul numerosilor care o cunosteau deja, am zambit formal: Ce trebuie sa fac?
A urmat un drum pe jos pana la …[cartea funciara de pe Armatei Romane], 30 de minute ca Iosca bacsi sa-si ridice ochii peste ochelari lasandu-si asistenta de 20 de ani incoerenta in tot acest timp si informandu-ma ca sunt 2 optinui: urgent(1 ora) si normal(3 zile). Am optat pentru urgent, adica 1 ora, pentru o foaie stampilata, platind 100ron. In cele 30 de minute care au urmat[nu judecati gresit, nu a fost noroc] mi-am dat seama ca la cartea funciara totul merge foarte lent, sau pe loc, dar in limba maghiara. Din cele 5 ghisee, functionau 2. Mi-am dat seama ca am fost norocos alegandu-l pe I. pentru ca la doamna A. era o coada formata din 4 pensionare amarate care nu inainta deloc si singura discutie surprinsa intre doamna A. si clienta din fata ei era daca bea cu ea o cafea cat timp “vin actele”.[nu, n-a vrut sa bea cu ea o cafea].
Dupa 30 de minute, dupa cum spuneam, un pitic din povesti imi stranse mana salutandu-ma respctuos. Sunt J., tatal tau mi-a fost profesor… am vazut numele si m-am grabit sa fac documentul, saluta-l din partea mea. Ah… asa se explica cum urgenta a devenit superurgenta. Le-a luat doar 30 de minute sa imprime o foaie, si asta pentru ca aveam pile.
Inca mai erau aproape 2 ore pana la inchidere cand am ajuns iar in Piata taranilor[ce nume inspirat] la registrul comertului. In fata mea scriau de zor in sincron 2 asociate tinere care tocmai isi desfiintau firma, ascultand vocea monotona a doamnei. D. De 3 ori am crezut ca au terminat, si eu, si cei 4 care asteptam in spatele liniei galbene a decentei. A treia oara, dupa 60 de minute de stat exact in acelasi loc, timp in care un domn in tenisi cu palme dure de la sapatul pamantului se pierdu in hatisul etajului 1 incercand o alta abordare, domnul T. de la skydive completa 1 set de formulare si trimise de pe telefonul personal niste faxuri in atentia doamnei D., tanarul in trening albastru dadu 5 telefoane, se intretinu amabil cu doamna de la casierie si isi privi de alte 30 de ori celularul ca sa afle ora exacta si doamna cu sprancene desenate intr-un rosu deloc potrivit cu tentativa de figura politicoasa ma intreba pentru a 3-a oara daca sta la coada potrivita, cele 2 tinere foste asociate isi impachetara teancurile de documente si iesira, definitiv.
Enervant de amabil, ii fac semn domnului skydive sa urmeze, stiind ca l-am gasit acolo la revenirea de la cartea funciara. Mai erau 30 de minute pana la inchidere. Doamna cu sprancene rosii se pierdu undeva in minutele urmatoare. Un tiganus intra brusc, privindu-i fix pe fiecare in ochi, salutand strident cate un functionar: sarumana!!!, credeam ca urmeaza sa scoata ceva dispozitiv[pistol? prea scump pentru el] din clipa in clipa, dezlantuind iadul. Dar dupa cateva ture haotice pe la birouri, se opri fix in fata ultimului, debitand metalic niste cuvinte care avura ca efect eliberarea unui document albastru… ca cel primit de mine acum 4 ani. Am sperat sa nu ajung si eu asa la eliberarea licentei.
Doamna D. deja imi sustrase dosarul si rasfoia prin el cat eu mai urmaream destinul tanarului colorat din Marghita, iesind victorios pe usa institutiei. M-am dezmeticit, dandu-i documentele corecte pe care le aveam in mana in ordinea perfecta, asa cum fusesera ele aprobate acum 3-4 ore de insasi Doamna D. Zambind pentru prima data, imi spuse: repede ati rezolvat extrasul!. Pierzandu-mi pentru o clipa masca, i-am raspuns taios: O institutie foarte profitabila aceasta carte funciara, m-a costat doar 100 de lei!
Aveam sa aflu ca nu atat de profitabila pe cat Registrul Comertului, asta si din acreala care aparu imediat pe fata doamnei D. In urmatorul minut eram in fata casierei care de aceasta data nu manca ascunsa dupa paravan ci imi prelua cei 244ron, diverse taxe pentru ca statul s-a ocupat de mine.

Se facu 2:56 cand ieseam zambind mecanic: sarumana doamna D.!

Acum inteleg notorietatea doamnei D.
Marti, la ora 14, totul se va sfarsi[asta daca omit zilele in care imi fac noua stampila, noul facturier…, depunerea noilor acte la finante, la CAS… si cei 400 de ron cheltuiti atat de eficient].

Share