Poate-si mai aminteste careva de filmul Broken Flowers, a carui coloana sonora este superba. Eu unul asta mi-am amintit, vazandu`mi oglinda de la masina atarnand trist, reprosandu`mi ca n`am fost acolo s`o protejez…

Mi-am format un reflex, desi urasc reflexele. Cand aud un zgomot de lovitura afara mereu cred ca cineva sau ceva tocmai mi`a lovit masina. La fel am facut si acum, cand uitandu-ma pe geam am sesizat un individ preocupat sa rupa toate oglinzile masinilor de pe strada, la umbra celorlalti zece tovarasi care-l priveau cu contemplatie de pe trotuar. Am coborat in viteza sperand ca poate oglinda mea a scapat… dar n-a fost asa. Era o liniste suparatoare la ora aceea din miez de noapte. Petrecaretii se imprastiasera ireversibil. Stateam acolo, in mijlocul strazii, fara nici o perspectiva, regretand faptul ca n-am putut sa-l lovesc cu dintii de capota pe nenorocitul acela.

Si aici intervine polemica. Cum pot eu, un batran intelept, intelectual cu obraz subtire sa ma gandesc macar la astfel de metode barbare de pedepsire a unui biet copil, precis frustrat cu probleme in familie… . Cel putin Nihasa, tolerantul canalului, a lasat imediat de inteles acest lucru. Ei bine, oglinda s-a reparat relativ usor, si restul oglinzilor am sesizat ca sunt acum toate la locul lor. Dar frustrarea mea a ramas. Eu stiu ca acel eshec bantuie pe strada, rupand alte oglinzi sau accesorii, bagandu`si picioarele murdare in vietile altor necunoscuti. Eu nu o sa intorc si celalalt obraz in acest context. Acest gest face din om o planta si din distrusul din poveste un erou, un macho, un rebel.