Cum a dat putin caldura in preajma pastelor mi-am amintit ca am o palma de pamant care sta degeaba. Si cum sunt iubitor de verde, mici si bere, in mintea mea se configurau deja cele mai reusite festinuri pe baza de picnic. Macar atat, daca pentru o casa nici visarea nu-mi este suficienta.

Bine bine, intentia conteaza, dar nu este suficienta. Marturisesc ca acum 1 an am facut totusi un gest in sensul asta, achizitionand o sapa, dar la prima tentativa de „sapat” mi-am dat seama ca nu sunt pregatit psihologic sa fac slalom printre buruienile de 1m, care mi-o luasera mult inainte la cucerirea pamanturilor. Asa ca varianta corecta ramanea cea in care Read the rest of this entry »

Ai o ocazie ideala sa-ti revizuiesti tinuta de dans intr-o atmosfera prietenoasa venind de 2-3 ori pe saptamana la cursul de salsa tinut la Casa Tineretului(in Iosia, pe str. Cazaban 49). Stiu ca pare cam abstract, dar odata ajuns acolo constati ca pe langa pasii de dans ajungi sa cunosti multe alte lucruri la care acum nici nu te gandesti.

Cum ar zice ardeleanul: de t?t? coma!

V? las pe voi sa descoperiti gre?elile neindicate prin s?ge?i. N-am reu?it s? g?sesc pe net fabulosul model propus de hypermarketul Real 2, ci doar un alt cet??ean suficient de mul?umit de achizi?ie încât abia s? a?tepte s? se scape de el.

Am vazut ca e la moda sa-ti faci inventarul la inchiderea anului. Ei bine n-am s-o fac 🙂 N-am facut nimic special nici in acest an. Dar de ce trebuie sa fie toate atat de speciale?

***

Poate la anul.

Pana atunci, sa fim sanatosi, ca restul sunt toate subiective! (PS: La multi ani!)

Boldog karácsonyt!(Craciun fericit!) si multe alte urari vei primi cu zambetul pe buze daca faci cumparaturi in aceasta perioada in tara vecina si prietena, mai concret in mall-ul Forum din Debrecen. Am ales din nou sa tradam patria din cauza diversitatii, distantelor, preturilor si atmosferei diferite[in sensul bun al cuvantului]. Timisoara si Cluj sunt prea departe, ca sa nu amintesc de aventurile pe sosea pana la destinatie, aici(Oradea) unele mall-uri inchid magazine, altele reduc si mai mult paleta diversitatii pe motiv de criza, preturile nu sunt deloc incurajatoare, promotiile sunt ca nucile prin pereti dar peste tot ai sansa sa intalnesti marlanul de mall, angajatul sictirit, soferul isteric din parcare, mucosii rebeli cu textele lor organice. Asta nu se intampla dincolo, chiar daca auzi cam la tot pasul dulcele grai ardelenesc. Cred ca in curand se va pune problema invaziei inverse, daca vom continua sa le luam la calarit magazinele cu aceeasi indarjire macar 10 ani.

Drumul pana acolo este sub 60 de minute, cu vama cu tot, parcarea 100Ft la 5 ore(au o metoda foarte ingenioasa si avansata de a fluidiza si taxa traficul: la intrare iei un bilet pe care il folosesti inainte de a iesi cu masina la un automat pentru a plati. Apoi poti sa iesi, bariera ti se deschide pentru ca scanarea numarului confirma executarea platii). Sunt 3 etaje urmate de alte… 2 sau 3 de parcari. O puzderie de firme care la noi inca n-au intrat(zara, tommy hilfiger, tom tailor, springfield, salamander, camel, marks and spencer, burger king, etc, etc) iti face capul calendar, de aceea o plimbare de cel putin o ora pentru acomodare nu strica. Toate magazinele sunt dotate cu automate pentru carduri. Am facut toate platile cu cardul, la un curs foarte bun, folosind cardul pe care mi se pune salariul[sper ca nu am fost hackat 🙂 ]. Dar exista si punct de schimb valutar, iti schimba si lei, bancomate, etc.

Ne-am delectat cu niste cover-uri specifice sarbatorilor albe prestate live la poarta unui ditamai castelul cladit pe toata inaltimea mall-ului, ne-am ghiftuit cu niste burgheri pentru colesterol, am mai aruncat niste bani prin metoda shopping, apoi un cappuccinoLa final, m-a surprins placut numarul de inmatriculare al singurei masini ramase in zona respectiva. (vezi galeria cu imagini)

unsigned author, via mail

Daca ati auzit de salata de vinete, salata de cartofi sau salata de varza, atunci nu puteti spune yyy cand vizualizati combinatia din figura alaturata. De la stanga la dreapta, avem o salata de vinete cu multa ceapa, fara maioneza, un cartof foarte calduros si rumen in obraji si niste fire de varza acra la butoi inghetata in gerul de pe balcon, toate drese cu ulei de masline.

Obisnuit sa ne priveasca de sus pe parcursul campaniei electorale alaturi de alte exemplare exotice, GM a ramas catarat pe majoritatea stalpilor sfidand gerul cumplit. Incercand sa-i gasesc explicatii cat mai diverse pentru aceasta prelungire inexplicabila, am gasit urmatoarele(poate mai gasiti si voi):

1. Isi propune sa candideze si la viitoarele alegeri.

2. Participa la amenajarea urbei in culori caracteristice craciunului(alb/rosu).

3. S-a bazat pe faptul ca nebagat in seama pana la urma va pica.

Cele 4 panouri au fost surprinse dintr-un singur punct(turnul de apa de langa Olosig), dar sunt sigur ca exista zone in oras in care poti sa vezi mai multe deodata.[pentru amatorii de afaceri imobiliare, puteti calcula cotatia unei zone dupa numarul de panouri „geoana intarziat” pe care le surprindeti simultan aflat in interiorul acesteia].

Later edit: fara sa aiba nici o legatura cu articolul in cauza, tot azi, mai spre seara, primesc o poza din frumosul oras cetate – Deva. Unui ochi antrenat nu i-au scapat cele[cel putin] 4 panouri electorale, dar cu alta cucuvea intarziata de aceasta data. Priviti si va minunati :).

Nu`i refrenul unei manele de top, ci spiritul stickerului din imagine, trimis constiincios de umbrelaverde, pentru care am numai cuvinte de lauda. Stiu ca nu-ti ofera parcare gratuita, prioritate in trafic sau scutiri de amenda, dar daca vrei sa spui cuiva ca nu esti genul marlanului aruncator de peturi/ambalaje/chistoace, lipind un sticker pe masina ta, mai am 2(din 5) ca acesta:

Asta am simit-o pe propria piele(blana pentru patrupede) cand m-am gasit singur in toiul zilei ratacind pe strazi, cum fac zilnic pentru a-mi consola constiinta ca ma misc si eu. Si comunitarii erau mai putini acum, de parca i-ar fi atins si pe ei criza. Oare gurile de canal nu mai sunt la fel de calde? N-as fi scris randurile acestea daca exact in momentele de maxima reflectie privind supravietuirea in conditii de ger nu mi-ar fi iesit tabloul urmator(in urmatoarea scena cainele mai mare, protejandu-l pe cel mic si zgribulit, a latrat la mine vazandu-ma ca ma apropiu sa fie sigur ca nu-i cuceresc adapostul cald si aburit):

Un miracol in toata regula s-a petrecut deunazi in parcarea fostului Artima, actual Carrefour din Rogerius, cand un distins domn a fost vindecat de problemele grave semnalate pe tabla si asfaltul aferent locului de parcare in momentul in care descindea din limuzina. Acesta s-a ridicat fara nici o problema de pe scaun si s-a deplasat neajutat de nici un sprijin vizibil. Este posibila si interpretarea gresita a indicatorului, care in acest caz se referea strict la handicap fizic.

ps: se poate observa alaturi un loc liber.

Din nou dezamagit de prostiile din tubul catodic[via internet], dupa nici 2 minute de vizionare, surprind o replica de mare adancime: Nu stiu doamna, sunt permutari de n luate cate k, se poate intampla orice…(tipul din imagine adresandu-se moderatoarei).

Pentru cei mai putin miscati de valoarea mesajului transmis mai sus, recititi definitia permutarilor.

Problema asta ma pandeste zilnic. Pentru ca zilnic sunt cateva zone in care ma strecor printre zeci sau sute de masini colorate, incalzite, animate de catei mici albi care-si insotesc micii stapani la scoala, conduse de tatici cu figuri sobre sau mamici sexy in treninguri de firma.

Cand a inceput nebunia asta? Oare toti locuiesc departe, asa dintr-o data? Cel putin la Gen. 16 si 14, pe care le vad zilnic, e o parada mai ceva ca la premiile Oscar. Cum reuseam noi, astia crescuti in comunism, sa ajungem in templul cunoasterii fara bolizi, fara grija zilnica a parintilor sa ne duca/aduca la scoala? Cum a fost posibila educatia in vremurile fara masini, stau si ma intreb. Daca as avea probleme de memorie as putea crede ca nici n-am prea frecventat scoala din cauza acestor lipsuri.

Daca ai niste cuie in plus prin gospodarie si tocmai ti-ai deschis o afacere, cu o tabla iscalita artistic si cu un ciocan nazdravan, poti sa-ti sporesti numarul de musterii peste noapte. Mai mult, daca esti apreciat si de ceilalti locuitori ai urbei, esti promovat pe bloage – vezi imaginea de mai sus.

Idiotului pe care n-am apucat sa-l intreb cum il cheama(credeam ca pregateste tablite cu „spre sectia de votare…” dar m-a surprins ciocanul) ii doresc ca urmatoarele cuie sa si le bata in varza care-i tine loc de creier.