Pentru ca de prea multe ori aud: dar unde sa alerg in Oradea? si pentru ca ori de cate ori sunt invitat sa-mi dau sufletul alerg de catre Corina sau Tunde sau orice alt binevoitor revoltat de kilogramele[mele] in plus, am decis sa fac PUBLICE aceste doua fotografii preluate din satelit [scriu asa doar ca sa-mi asigur audienta] in care am calculat cu prietenul google earth cele doua trasee, precis nu singurele, demne de a fi luate in seama de alergatorul de zi cu zi al urbei noastre.

In prima figura observam Parcul Muncitoresc [e posibil ca denumirea sa se fi schimbat, dar este tot langa hotelul Dacia Continental], la care o tura completa are 1km. Este foarte ok, aproape de inima orasului, dar verde, plin de arbori de toate felurile, ferit de arterele poluate si zgomotoase. Curajosii [altii ar zice maniacii] pot sa extinda miscarea spre Manastirea Sfintei Cruci sau mai departe, dar cred ca acest aspect il voi include intr-o abordare viitoare, cand o sa vorbesc despre traseele pentru ciclism.

Al doilea traseu pe care il folosesc este pe malul Crisului Repede, intre podurile CFR(Iosia) si Decebal. Sunt frumos amenajate ambele maluri, dar cel stang este mai putin aglomerat. Deci daca scopul primar nu este sa-ti expui fesierii sau alti muschi lucrati recent, ar fi de preferat malul stang. O lungime intre aceste doua poduri este de aproximativ 1500m. Se pot face si aici improvizatii, lungind pana la podul Dacia, sau mai departe, respectiv se pot forma bucle, opturi,  traversand frumosul pod nou construit, Sovata.

Poate sunt inca ptrintre voi care n-au auzit inca despre acest  joc. Este un massive-multiplayer online game, bazat pe modelele de tankuri folosite in WW2, peisajele sunt foarte pitoresti, controalele relativ usoare, foarte antrenant. Pe mine m-a atras inca de la stadiul beta, chiar daca in ultimul timp jocurile au inceput sa ma plictiseasca. Nu este de neglijat nici faptul ca este gratuit, intr-o mare masura.[daca nu te grabesti sa-ti achizitionezi diverse modele se poate juca fara nici un cost].

Chiar daca se bazeaza pe managementul tuturor resurselor, incepand cu personalul care deserveste tancul si pana la cei 14 colegi de echipa, jocul este relaxant si nu te obliga sa stai cu orele, o partida tinand 10-15 minute. Hartile reproduc diverse locatii istorice in care s-au dat batalii istorice. Feelingul este foarte ok. Chiar daca aparent pare complex, in cateva zile poti sa ajungi sa cunosti destul de bine ierarhia vehiculelor si diversele module pe care acestea le contin. Dar vorba multa, saracia omului, cititi aici tot ce e nevoie sa stiti si dati-i o sansa, descarcand gratuit clientul si incercand cateva partide.

Poate ai primit recent ceva de genul:

Congratulations, you’ve won !

Dear X-ulescu , Congratulations ! You are among those randomly selected and registered for further consideration in the diversity immigrant program. Selection guarantees that you will receive a United States Permanent Resident Card(also known as Green Card or Diversity Visa) only if you follow the instructions for further processing. Acceptance Date: Monday 31st of January 2011 08:58:45 AM Winner Name: X-ulescu Country of Birth: Romania Phone Number: 40-765-345678

dupa care esti invitat sa trimiti 850$ prin Western Union si o confirmare la adresa [email protected]. Ei bine, nu lua si tu teapa, ca restul. Da-i o cautare pe prietenul goagal, cu 2-3 cuvinte cheie din acest email si vei constata ca nu esti singurul fericit beneficiar al acestei actiuni onorabile(pentru cei care o fac). E o alta pacaleala, din care unii castiga si majoritatea pierd. Ce este curios este ca toti cei care au fost tentati cu acest email au aplicat la loteria vizelor [cea oficiala] cu datele personale care se regasesc in mailul speculantilor.

VODAFONE: felicitari ati castigat un premiu de 10.000euro oferit de COMPANIA VODAFONE: pentru informatii: 0734752246. EXP: VODAFONE.

Acesta este meajul de mare angajament care m-a si dat pe spate. Va asigur ca nu i-am contactat.Va las pe voi, cititorii fideli ai blogului, sa va imbogatiti sunand pentru informatii :).

Buna ziua, sun din partea departamentului Jocuri si concursuri si am placerea sa va anunt ca ati castigat 3000 de euro. Tot ce aveti de facut este sa mergeti sa luati un voucher de incarcare cu 10euro, sa-mi comunicati codul si eu va incarc automat cei 10 euro si va introduc banii in cont.

Acesta este textul cu care un pacalici, sub diferite nume, incearca sa se lipeasca de niste euro. Cand l-am luat putin mai tare a inceput sa se morcoveasca si in final a inchis. Numarul de pe care a sunat acum este 0760575751, dar nu cred ca-l va mai folosi mult timp.

Avand in vedere ca genul asta de tzepe se practica de cativa ani, inseamna ca inca aduce venituri. Feriti-va de pacalici!

Poate ati auzit si voi ultima gluma a guvernului: toate salariile la stat scad cu 25%. Nu era mai simplu sa taie 25% dintre angajati? Sa zicem, de dragul progresului, pe cei mai incompetenti. Ce-i opreste pe distinsii guvernanti sa ia o asemenea masura?

a.  Nu-i pot identifica pe acestia, tradand o crasa incompetenta.

b. Acestia le sunt prea apropiati, probabil chiar se identifica in mare parte.

In vremuri nu foarte indepartate, cartierul avea deja legendele lui. Si daca la momentul producerii lor, evenimentele acelea iti creau cel mult o grimasa dezaprobatoare in coltul gurii, azi se bucura de o aura incetosata a misterului dospit prin adaugarea in frumosul stil autohton al diverselor condimente si picanterii.

Asa este si legenda „capului”. Capul era unul din eroii locali, devenit celebru pentru stilul lui de anihilare al adversarului in lupta: o lovitura, sau mai multe, dupa caz, cu capul, in general in zona fetei. Legenda spune ca era atat de periculos incat orice „lupta dreapta” il facea invincibil, asa incat trebuiau gasite alternative cu sanse reale de succes. Una dintre aceste incercari, s-a petrecut si pe santierul din apropiere, pe atunci locul preferat al desfasurarilor de forte intre bandele rivale. Un pui mic de drac, cu o caramida in mana, pandea momentul potrivit unei aruncari castigatoare de la unul din etajele masivului cenusiu. „Capul” a fost surprins, in cele din urma, din plin. Efectul insa, daca e sa ne luam dupa poveste, a fost nul, ba chiar a sporit si mai mult teama adversarilor. Caramida s-a spart in capul „Capului” si de atunci nimeni nu si-a mai incercat norocul. Poate pentru ca le era frica… sau poate pentru ca la scurt timp a murit.

***

Surprins pe bicicleta intr-o intersectie fara sa se asigure, pentru ca la vremea aceea sa te asiguri era un act de lasitate[trafic redus, masini putine], „capul” si-a petrecut ultimele momente ale vietii zburand prin aer si aterizand, ati ghicit bine, in cap. Medicii au concluzionat, uimiti: ar fi avut o sansa daca si-ar fi spart capul la impact…

O noua provocare spameaza mailurile:

Daca:

2 + 3 = 10

7 + 2 = 63

6 + 5 = 66

8 + 4 = 96

Atunci care este rezultatul la: 9 + 7 = ????

ps: mi-a luat 14 secunde. (hint: rezultatul este patrat perfect)

Diminetile sunt momentul meu sportiv, le fac la pas alert, pentru ca mai mereu intervine ceva neasteptat, care ma tine in urma(una din cauzele frecvente este somnul).

Asa cum eu am suficient timp sa-mi alerg pasii unul dupa altul spre acelasi obiectiv, zeci, sute sau mergand prin inductie, deductie, integrare pe suprafata, statistica(mai puteti?) – altii, si aici n-as vrea sa fiu rasist dar as sublinia, altele au timp de o scurta discutie telefonica. Mereu m-am intrebat ce pot vorbi d`rele in drumul lor zilnic la scoala, via gsm. Azi s-a intamplat prima data sa prind cateva franturi dintr-o „privata”, care chiar daca era in limba minoritatilor, nu cred ca face nota discordanta cu universul discutiilor matinale purtate intre fete(voi ati vazut baieti vorbind la celular cand se indreapta zgribuliti spre scoala?). Read the rest of this entry »

Cum ar zice ardeleanul: de t?t? coma!

V? las pe voi sa descoperiti gre?elile neindicate prin s?ge?i. N-am reu?it s? g?sesc pe net fabulosul model propus de hypermarketul Real 2, ci doar un alt cet??ean suficient de mul?umit de achizi?ie încât abia s? a?tepte s? se scape de el.

unsigned author, via mail

Pentru ca tot romanul, cand vine vorba de porniri emotionale e gata sa lase munca, dragostea si sportul, trebuie sa-mi dau si eu cu parerea asupra ultilului tzunami politic, referitor la raul cel mai mare, needucatul, incultul, badaranul si seful statului, Traian Basescu lovind un copil. Afectivitatea emotionala mioritica se dovedeste panaceul universal si in cazul acesta. Nu ne mai doare criza, saracia, viitorul.
Avem urmatoarele informatii:
1. Romanii reactioneaza ferm si exagerat la orice gest care atinge bunul simt.[vezi „tiganca imputita”, „pasarica”… etc].
2. Basescu este genul coleric, care nu trece glaciar peste pasajele incomode[vezi interviul Jeg].
In opinia mea, strict personala, Basescu a impins acel copil pentru ca ii incurca socotelile. Dar in nici un caz nu a facut-o brutal, cu bestialitate. E imposibil sa lovesti cu atata sete si o multime de oameni sa „inghita” evenimentul fara nici un fel reactie. Eu cred ca evenimentul a fost „cosmetizat”[lipsa unor cadre, prelucrarea altora] in asa fel incat sa para mult mai crud. Poate din acest motiv si Basescu s-a balbait initial, stiind ca ceva a fost acolo, amintindu-si probabil ca acel copil l-a deranjat, dar nu a realizat pana acum cat de dur a fost.  Nu contest ca Basescu este incapabil de asa ceva, dar in nici un caz nu in acest mod.
Dar ganditi-va ca daca acum, la 5 ani de la acest gest, suntem in stare sa ne luam la bataie sustinandu-ne punctul de vedere, ce am fi facut, oricare dintre noi la momentul producerii lui. Tot ce a putut fi acolo a fost o impingere, sau doar un gest de aparare fata de o mana care se apropie[ dar efectiv loveste doar ajutata de un editor video] justificata din punctul de vedere al intregii audiente, care la momentul respectiv nu a ripostat in nici un fel.

ps: nu exclud posibilitatea ca aceasta „manevra” sa fie lansata chiar de staful PDL, pentru ca la demontarea ei, acuzatorii sa piarda credibilitate, iar victima sa devina erou.

Probabil ati remarcat cata agitatie se face pe marginea subiectului fraudei electorale. Politia, organismele internationale, ONG-urile, politicienii si pana la urma orice roman cu o parere personala intra intr-o isterie constanta.

Haideti sa vedem cum putem evita fraudarile, fara nici un ban.

1. Se desemneaza, intre calitatile presedintelui de vot, aceea de a detine un laptop.

2. La deschiderea sectiei de votare, se deschide laptopul, se deschide un tabel in Staroffice[nu de alta, dar e gratis].

3. Pe masura ce se voteaza, se inregistreaza pe cate o linie noua CNP-urile votantilor. Operatorul poate fi un membru sau un voluntar ONG-ist.

4. Se sorteaza in ordine crescatoare, se adauga o coloana noua care repeta pe fiecare linie  numarul sectiei de votare.

5. Se trimite fisierul organului electoral superior, care concateneaza toate fisierele si le sorteaza la randul lui, adaugand si el o coloana cu identificatorul sau.[spun asta pentru ca numerele sectiilor de votare probabil se repeta, in toate localitatile/apoi judetele], dupa care trimite organului electoral superior, etc[nu stiu cate nivele sunt, dar operatia este aceeasi].

In final obtinem o lunga lista de CNP-uri in ordine crescatoare, pe care o parcurgere simpla detecteaza toate CNP-urile care apar mai mult decat o data. Studiind identificatorii asociati acelor CNP-uri detectam sectia/orasul/judetul/tara si se cer confirmari comisiilor respecitve, care studiaza listele oficiale intocmite.

Criza se prelungeste. Preturile pieselor de schimb la masini vor parea tot mai inaccesibile. Drept urmare, multi dintre noi vom alege piata 2nd, parcurile de dezmembrari sau chiar produsele de pe piata neagra.

Poate asa se explica faptul ca ieri, doua masini de marca au ramas fara oglinzi, in doar cateva minute.

Se lasase deja intunericul si mocirla adusa pe strazi odata cu sapaturile arheologice interminabile pentru liniile electrice ii mai risipea din frica acumulata la ultima vizita la dentist. Mai bine sa injuri ca esti plin de noroi, decat o durere de dinti… gandi el.

Instinctiv, isi privi masina, ultima investitie memorabila, un sir lung de rate si evenimente colaterale, in general tangente cu stresul cotidian.

What the …?! Una dintre oglinzi ii cazuse pleostit, ca o ureche de caine fara pedigree,  o zburatoare care a renuntat sa mai lupte pentru traversarea oceanului. Ok, no need to panic, ia sa-l chem eu pe mesterul vecin, mi-o aranjeaza el cumva… macar pana maine…

Nu trecu mult pana cand inarmati cu scule si idei, cei doi reveneau la locul crimei, gata sa stearga din istorie aceasta clipa nedemna de notat.

What the …/What the… ?!?! se auzira de data asta doua voci ale unui duet absurd nascut din ura catre semeni. Oglinda atarnata disparuse… dar o data cu ea si perechea ei. Cercetarile ulterioare, condimentate de injuraturi si vecini, scosesera la iveala inca doua oglinzi lipsa, la fel de meticulos sustrase, la masina alaturata.

Din acest moment, inca 4 oglinzi te asteapta la un pret atragator. Daca te grabesti, le poti avea chiar tu!

ps: orice hot, vandal, retard ocazional care mutileaza un bun este un individ traumatizat, dar asta nu inseamna ca trebuie lasat liber. intrucat politia nu se deranjeaza sa rezolve aceste probleme inerente unei economii in criza, sunteti bineveniti sa ajutati la deparazitarea parcarilor, dupa puterea si stiinta fiecaruia.

Daca tot este vremea prielnica politicii la colt de strada, sa fie politica.
Ma intreb cat castiga un sef de campanie, ma intreb care sunt cerintele necesare ale unei astfel de meserii. Daca la inceput era un mix intre un economist si un pshihlog, acum pare a fi o corcitura intre un pr-ist si un bufon(e posibil ca acestia sa se confunde deja in ultimele vremuri). Punctele se castiga strict pe imagine, fara nici o legatura cu aptitudinile sau activitatea candidatului.
Am remarcat ca vremea alegerilor are un efect de sedativ luat cu vodca asupra maselor. Chiar daca isteria atinge cote inalte, uitarea se lasa ca o pacla groasa peste noile tabere formate pentru vot. Teme celebre, precum „noua revolutie”, „lichidarea sistemului corupt”, „infrastructura”, „pensiile” … „etc”, revin fara nici o jena in constiinta comuna, trezind si abuzand aceleasi sperante.
Cum se explica atunci ca ne incapatanam sa inghitim aceleasi gogosi, de 20 de ani, de la oameni cocotati la cele mai inalte nivele, prinsi in cele mai hidoase aliante, an de an?
Sa fie oare chiar atat de cruda soarta poporului astuia, generic denumit de un dinozaur al vremurilor apuse „stupid people”?
Este oare atat de evident ca orice om onest, civilizat, (poate tanar), a carui experienta dovedeste potentialul managerial, intelectual, politic, sa nu aiba nici o sansa intr-o functie de importanta maxima?
Acum cateva luni, cu un grup de prieteni, am imaginat aparitia unor firme/concerne care produc guverne/presedinti la pachet. Sarcina lor este sa asigure o conducere impartiala, bazata strict pe repere de performante economice(singurele masurabile in cifre) a unei tari. Ce boala m-a putut face sa nascocesc asa ceva?

ps: paradoxal, o sa ajung sa votez marinarul doar pentru ca este singurul, cu sanse reale, care nu ma poate dezamagi(a facut-o deja, si la nivelul freneziei de acum 5 ani, nu cred ca-si poate depasi performanta, asteptarile pe care le au oamenii fata de el fiind mult diminuate).