Din nou dezamagit de prostiile din tubul catodic[via internet], dupa nici 2 minute de vizionare, surprind o replica de mare adancime: Nu stiu doamna, sunt permutari de n luate cate k, se poate intampla orice…(tipul din imagine adresandu-se moderatoarei).

Pentru cei mai putin miscati de valoarea mesajului transmis mai sus, recititi definitia permutarilor.

Problema asta ma pandeste zilnic. Pentru ca zilnic sunt cateva zone in care ma strecor printre zeci sau sute de masini colorate, incalzite, animate de catei mici albi care-si insotesc micii stapani la scoala, conduse de tatici cu figuri sobre sau mamici sexy in treninguri de firma.

Cand a inceput nebunia asta? Oare toti locuiesc departe, asa dintr-o data? Cel putin la Gen. 16 si 14, pe care le vad zilnic, e o parada mai ceva ca la premiile Oscar. Cum reuseam noi, astia crescuti in comunism, sa ajungem in templul cunoasterii fara bolizi, fara grija zilnica a parintilor sa ne duca/aduca la scoala? Cum a fost posibila educatia in vremurile fara masini, stau si ma intreb. Daca as avea probleme de memorie as putea crede ca nici n-am prea frecventat scoala din cauza acestor lipsuri.

Daca ai niste cuie in plus prin gospodarie si tocmai ti-ai deschis o afacere, cu o tabla iscalita artistic si cu un ciocan nazdravan, poti sa-ti sporesti numarul de musterii peste noapte. Mai mult, daca esti apreciat si de ceilalti locuitori ai urbei, esti promovat pe bloage – vezi imaginea de mai sus.

Idiotului pe care n-am apucat sa-l intreb cum il cheama(credeam ca pregateste tablite cu „spre sectia de votare…” dar m-a surprins ciocanul) ii doresc ca urmatoarele cuie sa si le bata in varza care-i tine loc de creier.

Nu am dat mare importanta noii provocari pe care mi-a lansat-o Microsoft Vista afisandu-mi incurajatorul mesaj: „Retea neidentificata – acces doar local” in loc sa ma lase sa zburd liber pe valurile internetului pana cand am descoperit pe google ca altii au facut cu nervii incercand sa-i dea de capat. De la sfaturi naive gen: asigneaza adrese fixe in loc de adrese dinamice, pana la verdicte extreme: cred ca ti s-au indoit pinii pe mufa de retea, poti s-o dai in tacaneala incercand tot felul de abordari. Am fost destul de aproape cand am dezinstalat/reinstalat driverul placii de retea, pentru ca solutia corecta pentru rezolvarea acestei dileme este dezinstalarea tuturor placilor de retea(lan, wifi, etc) si reinstalarea lor, pentru ca sistemul sa reasigneze adrese corect si nu cele de tip 169.* care sunt semnul ca alocarea adreselor e imposibila.

Pentru alti isterici care isi pierd timpul cautand si negasind driver pentru webcamul din figura alaturata, am gasit in sfarsit, cd-ul original. Nu ma asteptam sa-l mai am, in general arunc cd-urile „originale” pentru ca prefer sa iau de pe net versiunile recente. In toata splendoarea sa, driverul pentru Windows XP Typhoon Easycam.USB 330K. Dovada vie a reusitei este aici(live from cobra).

De azi mi-am trantit si eu un post de radio in sidebar, sa nu ma cititi in liniste :). Mi l-a indicat un prieten meloman si implementat un prieten melodramatic, care o sa astepte mult si bine multumescul meu, exprimat in cuvinte :).

Imi vine greu sa cred ca azi e 23 August, daca dau timpul cu doar 20 de ani inapoi. Zilele de 23 August erau aproape inevitabil zile cu soare. Stiu asta pentru ca ne prajeam ca scrumbiile afumate asteptandu-l pe bravul conducator, ore in sir, stand sub forma de piramida umana, fluturand stegulete, repetand cantece.

Erau vremuri in care nu se comenta. Executai pur si simplu, pentru ca asa era bine. Chiar daca glumele curgeau rauri, chiar daca simteai adesea ca prea sunt trase de coada, mecanismele prin care lumea era tinuta in lesa functionau de minune. De aceea e bine ca tinerii de azi sa pretuiasca libertatea… in definitia ei actuala. Sunt constient ca nici asta nu e libertate, dar parca suna mai prietenos decat suna in vremurile apuse. Chiar daca initial am vrut sa includ un mic video reprezentativ cu pasaje din sarbatorirea maretei zile, voi exemplifica unul din rarele cazuri in care cineva se ridica impotriva sistemului cu un filmulet care m-a surprins si pe mine, care am mancat emisiuni tv de genul acesta pe paine peste 10 ani.

ps: La multi ani, Daniela!

A mai murit unul. Chiar daca de vreo 20 de ani nu mai ascult muzica lui, a fost un nume mare. RIP.

In alta ordine de idei, azi este proba scrisa la Limba si literatura romana. Cu sau fara subiecte rezolvate, manuale, fituici, celulare, handsfree`uri, bravii elevi sunt asteptati sa participe in centrele de examen.

Ca sa nu se creada ca am inchis blogul, lipesc aici 2 poze cu 2 renovari recente suferite de cladirile din centru. Prima, haioasa prin meridianul care separa incert noul de trecut, iar a 2a ca exemplu reusit – cladirea teatrului.

Vezi un cetatean normal, apasat de grijile cotidiene ale vietii de familist, mergand linistit pe strada. Apropierea neprevazuta a unui patruped comunitar ii schimba complet traiectoria: ia primul bolovan din drum si-l azvarle cu o forta nebanuita spre dobitoaca inca nedumerita de meteoritul care-si confirma cu fiecare secunda destinatia imprimata initial.

Ce gandesti? Read the rest of this entry »

Alatura-te si tu campaniei „Saraceste-l pe Fluture„, sau cum s-o fi chemand, adaugandu-l pe acesta in blogroll-ul tau, chiar si numai pentru cateva zile. Indicatiile, simple si concrete, sunt aici. Eu garantez personal ca tipul asta se va tine de cuvant in ceea ce spune, daca asta conteaza pentru cineva. Fluture va lasa pe voi sa va arogati acele donatii, in numele vostru personal, chiar daca le plateste el.

later edit:

fluturele s-a si tinut de cuvant, si conform indicatiilor primite prin zelist, a facut o calculatie ca in figura de mai jos:

Accident de munca la Oradea Plaza, soldat cu 4 victime, dintre care 1 decedata…

Dupa cum ziceam si aici, asteptam cu nerabdare sa vad gigantul care urma sa inlocuiasca vechea Piata Mare a orasului. Am fost surprins azi sa aud cum urla sirenele salvarilor prin oras, intrebandu-ma cine isi permite sa fie bolnav pe gerul asta, la 1.5C. Pe realitatea constat ca am ajuns si noi celebrii si suntem felicitati ca n-a fost mai rau, muncitorii prinzand accidentul in pauza de masa…