Blogfather


S-a luat curentul ca-n vremurile de demult si ca sa nu cadem iar in povesti nemuritoare ne-am tras ca tantarii spre lumina, adica la ABC-ul de dincolo de bulevard, unde cetatenii erau mult mai norocosi. Deja de pe trecerea de pietoni, mersul ei de felina usor robotizat, distanta considerabila pe care o tinea fata de partener imi aduceau aminte de cineva din trecut[nu atat de trecut ca vremurile comuniste cand se lua curentul, dar din anii de glorie nouazeci si ceva, cand nebunia tineretii reusea sa stearga tot ce nu dadea bine in peisaj. Initial credeam ca e una din pustoaicele care au rasarit de cand a dat caldura, dar totusi … pantaloni lungi, tricou fara buric…

Ca un facut si “ei” mergeau la acelasi ABC de periferie, desi ea fusese mereu o pisica aristocrata, cu locuinta in buricul targului. Erau deja “ei”, chiar daca ani de-a randul nu se grabise sa se combine cu cineva, fiind deja etichetata rautacios “frigida”, alaturi de deja familiarele camila, girafa, schelet… etc. Dar mie-mi placea. Eram printre putinii pe care ii privea in ochi cand dialoga. Imi placea zambetul ei, pazit de o dantura perfecta, tenul delicat, atentia cu care isi alegea hainele, deloc sexy dealtfel, rama subtire a ochelarilor, amprenta troglodita, dar foarte constanta a tonului, picioarele interminabile si in special gatul, pe care am reusit de cateva ori sa-l musc “din greseala”. In plus nu afisa niciodata nici o urma de machiaj si nici nu cred c-ar fi avantajat-o intr-un fel.

Intrasem sa-l scot pe amicul meu din ABC cand printre toti transpiratii, iritatii, grabitii, nemultumitii din cele 10 cozi formate adhoc imi zambi din spatele ochelarilor acelasi zambet, dublat deja de siguranta “lui” care veghea ca un far incarcat de produse. Mi-a zambit si vorbit in modul acela in care vrei sa-ti pui pe ganduri, la incercare, masculul de langa tine, sau asa mi s-a parut, dar m-a bucurat revederea ei, asa cum o lasasem, un semn de carte de istorie la locul lui.

Cand masina lor disparu in intunericul dinspre partea noastra scaldata de aceeasi lipsa de reactie a celor de la electrica, m-am intrebat oare ce m-a oprit atunci sa insist pe langa ea? Parerile anturajului, incompatibilatea subiectelor[aveam in comun doar glume improvizate de moment], inaltimea ei considerabila? Toate astea nu mai conteaza, dar pentru o clipa mi-a readus zambetul pe carcasa: Good girl!


ps: acest post este scris in pana de curent, multumiri lui Stefi, care n-a reusit sa-si paroleze routerul undeva in vecini, si firmei Acer care scoate lapuri ieftine si bune. Pe uratul asta nu l-am mai scos din ascunzisul lui de o luna si bateria ii tine 1 ora si asa.

Buna, mai stii cine sunt… ?

Aaa…dda, raspunsei incercand sa-mi calibrez senzorii pentru noua identitate a d`rei X. Intr-o vreme era genul de fata pe langa care era imposibil sa treci fara sa-ti intorci capul. In plus, ascundea si o poveste trista, pe care o stiam numai eu si care ma indreptatea, credeam atunci, s-o doresc si mai mult. Nu s-a intamplat nimic, decat in mintea mea visatoare. Erau prea multe obstacole de trecut si pe langa asta, alta stea incepea sa straluceasca in galaxia mea.

Cum mai esti?, incercand parca cu greutate sa treaca de privirea mea zapacita, probabil suficient de indiscreta.

Inca traiesc!, nevenindu-mi altceva in minte si studiind rujul ieftin, neasortat, cu fisuri enervante, care ar fi trebuit sa-i faca buzele memorabile. Hainele cu care se echipase tradau oarecare lipsa de respect fata de noile forme cu care se pomenise in ultimii ani. Imbatranise, fara sa-mi fi trecut macar prin minte.

…toate bune…, fura ultimele ei cuvinte. Probabil multi i-au afisat aceeasi expresie, pentru ca s-a indepartat muta, fara nici o alta adaugare. In alte circumstante as fi fost mai discret, acum doar m-a fulgerat o imagine: eu alaturi de ea … la brat… AM SCAPAT!

ps: daca din intamplare citesti randurile astea, nu este vorba despre tine!

Am ras gramada alaturi de o sala intreaga de orbi(spectatori cu ochelari negri) la a 3-a intalnire cu animalutele din Ice age. Realizarea este de nota 10 si anunta o revolutie asupra modului de gandire al unui film. Adio bugete cu multe zerouri, adio actori cu figuri in cap.  Personajele desenate in Ice age au “jocul de scena” in sange, gesturi, expresie, mimica, sentimente, lacrimi. Noua tehnologie adusa in Lotus Multiplex(3D sau cum ii zice la chestia cu folosirea ochelarilor) isi face efectul de minune.

va rog, nu-l ratati!

Din fericire ajung prin mall-uri atunci cand nu sunt calcate de maximul incarcaturii bipede pe care o suporta ele. Si e mai bine asa. E mai mult aer, mai putina ciripeala. Dar azi a fost prea de tot. Bannere imense pe care scria “aici se va deschide un nou magazin” trimiteau in realitate un mesaj cu totul diferit: “aici a mai murit un magazin”.

Iar cand am auzit intr-una din urechile disponibile: “phiii ce bate vantul crizei prin Real”, taranul din mine si-a facut loc cu coatele, lasand muzica sa cante prin pustietatea faraonica a holurilor largi urmatoarea melodie:

FLORICA UNGUR-Bate vant de la Oradea
Asculta mai multe audio Muzica

Ieri am comandat/platit(va sfatuiesc sa alegeti contul bancii Transilvania, la BRD m-a costat cat as fi platit in mana curierului), iar azi la 12 m-a si sunat Fan curierul ca ma calca in 5 minute. Mi-am luat de la Pc Garage niste jucarii de stricta necesitate, asta si asta, pentru ca predecesoarele lor se apropiau vertiginos de capatul vietii. Nu e prima data cand isi fac treaba de nota 10.

post platit de mine, pentru mine.

Facand ordine printre zecile de mii de poze care-si gasesc ultimul refugiu sub forma de 0 si 1 pe calculatorul meu, am dat peste o “scrisorica”; nu stiu daca prima mea scriitura de la distanta, care, daca nu ma insel fusese scrisa cu stiloul pe o carte postala trimisa de la Homorod in clasa I, dar in orice caz prima scriitura de “tipar”, care anunta intr-un fel(sau altul) evolutia mea ulterioara spre jucariile cu taste.

Eram in vacanta de vara cel mai probabil a anului 1983, clasa a II-a, cand profitand de o clipa de neatentie a bunicului i-am folosit artefactul pentru a trimite niste ganduri bunicii mele de la Santana(Arad), unde isi desfasura antrenamentul social cu regularitate in fiecare vacanta si sora mea. Corecturile si adnotarea apartin ochiului critic al bunicului. Faptul ca eu copilarisem pe langa bunicul din partea tatalui, in Oradea, iar sora mea la tara, ma duce cu gandul la Lord of the rings – Two towers, pentru ca acestea doua erau destinatiile cele mai placute in vremea copilariei. Imaginile bunicilor, care merita, intr-un episod viitor.

scrisoare-catre-bunica-1983

Daca tu crezi ca ai doua maini stangi cand vine vorba de gatit, incearc-o pe asta, sigur iti va iesi din prima.

– se dau pe razatoare legume diferite: dovlecel, morcov, ardei rosu, porumb, usturoi
– se pun 2 oua se amesteca bine apoi faina cateva linguri sa iasa o compozitie mai groasa
– se pun in tigaie de teflon cu lingura sa iasa ca niste placintele

(desi am solicitat poze, foamea a dominat aptitudinile tehnice de moment)

sursa: Delia, Australia

Definition: Someone who is sarcastic, in a cutting yet witty manner.

Sau, poti sa-ti savurezi linistit bautura la o terasa si sa surprinzi o alaturare inspirata de termeni…

smart_ass

Trebuia sa ma rup 2-3 zile de realitatea cotidiana pentru ca se apropia concertul Depeche Mode. Cum insa optimismul meu n-a prins cea mai buna perioada, batranul Gahan s-a imbolnavit exact inainte de a-mi arata ce poate.
POVESTEA NU E GATA.
Maimutele antrenate timp de 4 ani au inceput sa ma ajunga din urma. Au organizat aceasta faimoasa excursie in inima muntilor, acolo unde nici o retea gsm nu patrunde. Asa s-a intamplat sa nu-mi ramana nici o clipa de regrete de la netinutul concert si sa-mi intrec imaginatia si rezistenta(psihica mai ales) cu cei pe care i-am obosit timp de 4 ani. Ma rog, cu o parte importanta din ei. Lunca Visagului este pe Valea Draganului, la cativa km de baraj, unde peisajul iti incarca inima de voie buna.

Pentru conformitate, de sus in jos, de la stanga la dreapta: tibi, vlad, gabi, ana, radu, cristina, daniel, aurelian(a carui zi de nastere am si sarbatorit-o falsand in miez de noapte).

Nepotica din Tg.Mures si-a indesat buzunarele cu broscute inainte de a se intoarce din Tunisia. Cui nu i-ar place animalutele astea sprintene in preajma? Nu stiu daca vor creste, nici daca vor supravietui, dar deocamdata nu refuza nimic din verdeturile locale.broscute

primavara_2009

Ne sunt servite tot felul de meniuri toxice, cu EU-ri si fara, cu politica, bani, marlanie si scandal. A ajuns sa nu ne mai miste nimic. Dar sunt unele momente care inca fac chimie in adn-ul nostru, oricat am fi de “evoluati”.

Si pe strada ta a venit primavara?

Impresionatul doamnelor si domnisoarelor este poate cea mai veche meserie facuta cu placere pe planeta asta. Una din retetele de succes, care merge pe orice anotimp, este afisarea laturii masculine pure, care in subconstientul feminin decripteaza siguranta rezolvarii tuturor problemelor care ar putea interveni pe parcurs. Inspirat de aceste realitati crude(nu cele de mai sus, ci nucile de cocos si una din bananele achizitionate in mall), am scos la vanzare ultima opera cu tenta impresionista, intitulata modest “THE MAN”, din care surprind un pasaj in imaginea de mai jos:

Aflat in fata vitrinelor cu zeci de feluri de masline, ma simt mai tot timpul incapabil sa aleg, asa incat cer sa mi “se recomande”. In general recomandarile nimeresc pe langa, dar ieri a fost o exceptie delicioasa. Ca sa ajungeti direct la rezultat, cele mai bune masline sunt: “Mamouth”, ca in figura de mai sus, la 17,99ron/kg.

ps: acesta este postul 1000. ar trebui sa castig ceva ca l-am scris eu… hei, admin, unde esti?!

  • LaCie little disk
  • USB 2.0, 2x FireWire 400
  • 320 GB
  • 8 MB
  • 5400 rpm
  • Integrated USB cable
  • Sync and Backup software
  • 81 x 129 x 18 mm
  • it`s mine! 🙂

Insipidul titlu mi-a venit de la scuza unui tip mai resemnat decat media resemnatilor care inca au prostul obicei sa-si plateasca taxele la zi: Nu sunt ele de vina domnule… DAR CINE?! ... sistemul este!

Povestea incepe intr-o mizerabila zi de vineri 13 … (more…)

« Previous PageNext Page »