Insipidul titlu mi-a venit de la scuza unui tip mai resemnat decat media resemnatilor care inca au prostul obicei sa-si plateasca taxele la zi: Nu sunt ele de vina domnule… DAR CINE?! ... sistemul este!

Povestea incepe intr-o mizerabila zi de vineri 13 … Read the rest of this entry »

Am aflat ca sunt citit si citat. Numarul vizitatorilor a crescut la ametitoarea valoare 2. Am inteles de la specialisti ca deja de la 3 vizitatori poti sa te prezinti cu nerusinare la roblogfest.

Buna ziua, Domn profesor !
Ce mai faceti ? Cum sunteti ?

De mult nu am mai vorbit.
Sa stiti ca Read the rest of this entry »

Stiu ca fiecare om crescut cu pc-ul in brate are „boala lui”, un joc ramas la inima, indiferent de trendul pe care il ia industria jocurilor ulterior. In cazul meu a fost Red Alert, chiar din momentul in care a aparut. Si acum, cu toate ca l-am sters deja de 2-3 ori, in momente de slabiciune il readuc iar la viata, si mai joc cate o runda. Visul meu inca de atunci, ca odata cu „dezvoltarea stiintei si tehnicii” hartile sa devina tot mai mari si unitatile mai multe si mai viclene, a inceput sa se materializeze. Chiar daca nu apreciez designul actual pe care il imbraca noul Red Alert, engine-ul, acoperirea tipurilor de atac/aparare echilibrata, AI-ul si capacitatile multiplayer, respectiv cooperativ fac din el o opera de arta, care descoperita sau in cazul meu, redescoperita, nu te mai lasa indiferent.

Da, cinstiti cetateni, astept ca ORDA sa-mi scormoneasca prin casa si sa se minuneze ca sunt unul din cei putini „cu acte in regula”. Acu 2 ani a fost Vista 64, urmeaza office si nod32, cat de urgent.

Multumesc lui Bogdan, care sufera de aceeasi boala :).

Mai are omu si surprize placute…

Prezentam eu unor colegi cum se mananca blogurile(nu intre ele) si dadeam tot felul de exemple, aparent haotic. Ajungand la tinere sperante, l-am amintit pe tibi, subliniind ca el pe langa ideile trasnite posteaza si melodii compuse de el. Mnah si binoclandu-ma in lista de melodii, am remarcat una a carui titlu cunoscut imi aducea aminte de trecutul recent, in care imi gaseam timp si pentru poezie.

Textul aici, melodia aici.

Cu putin timp in urma.

Cu si mai putin.

Nu ma simt niciodata confortabil printre contabili, la finante, banci. Prea multe cifre, prea multe hartii de pazit. Intamplarea face ca eu sa fiu nevoit sa-mi tin contabilitatea… mie!

Si am inceput eu sa caut, ca orice crestin bine intentionat pe gugal, despre acte pfa, documente pfa, registre, jurnale, declaratii, taxe, impozite, cas, cass, de m-a lovit strechea. Pe masura ce avansam cu cititul zapaceala era tot mai mare. Asa ca am facut ceea ce n-am crezut ca voi face niciodata: m-am prezentat la Read the rest of this entry »

Zona verde, cu ultimele trupe isi apara independenta. In curand va ceda si ultimul stalp.

Unde esti tu Bolojan?

Sa vii, sa ne amendezi,

Sa ne pui din nou pe strazi

Macar la`nceput de an…

Cred ca nu-i catun in tara asta unde oalele celor de la GiGi, Dolce(& Gabbana) sau doom tv sa nu faca umbra pamantului. Desi nu-mi sta in fire sa ma uit dupa avioane antene, scopul minunatei incursiuni in lumea satului pe care am facut-o ieri privea exact genul asta de preocupari.

Mai exact, am fost chemat in calitate de consultant pe probleme de instalare a unor antene de satelit, eu pentru ca mai vazusem antene, el pentru ca era proaspat angajat si prin contract trebuia sa faca treaba asta.

Lumea la tara nu s-a schimbat foarte mult in vremurile moderne. Ospitalitatea romanului, indusa subliminal prin abordari de genul: Ce cautati aici?, Nu, nu vrem nimic! era adesea estompata de mandria de prim-gospodar(o forma arhaica a concurentei de piata), prin care eram ulterior gadilati: E adevarat ca vecinul vede acum toate canalele cu sport si muzica? Si uite-asa, reclama cea mai buna se dovedeste cea care merge singura, fara nici un efort manifestat de vanzator.

Un episod care l-ar fi facut mandru si pe D. Zamfirescu sa-si probeze penelul ilustrand valoroasele comori ascunse in taranul poet s-a petrecut sub ochii mei, cand soarele isi arunca sulitele reci peste satul care aminteste de conacul printului Szent Imre, din care azi vedeam doar turnul darapanat si abandonat in mijlocul ogoarelor. Tocmai terminasem de montat la Istvan, a drusbas(omul cu drujba) intr-o nota demna de povestie lui Creanga, in care am aflat ca Bobi, dalmatianul corcit care dadea sa rupa lantul cu bale la gura infiorand intreaga audienta era batut de pisica fara drept de apel.  A urmat si demonstratia live, in care Istvan dezlega bestia spre stupoarea noastra, aflati intr-un fragil echilibru pe niste scari improvizate. Bobi face imprudenta sa dea iama in lumea gainilor dar instantaneu revine speriat cu coada intre picioare, urmarit de un cocos imens, pesemne umflat si el de adrenalina.

Asteptam cu fiecare secunda iesirea din sat sa-i pot aminti colegului ca nu si-a onorat promisiunea fata de vecinul spion cand il vad chiar pe acesta, asteptandu-ne ca un paznic al infernului in intersectia care ne despartea de libertate. Cu un zambet mefistofelic ne anunta ca a revenit la decizia initiala de a avea si el o antena d-aia cu multe canale.

Casa e din vaioaga, nu e indicata pentru sustinerea antenei in dibluri

Nici o problema, punem pe casa!

Acoperisul are deja o antena pe cale sa cada, semn ca nu e indicat nici el in sustinere.

Punem pe stalpii de la vita de vie!

Nu se poate pentru ca aveti pomi in fata

Taiem pomii! -Istvaaaan, vecine, hai cu drujba. Brrrrrr  Baaaang.

Stalpii au in partea de sus o bara care obtureaza miscarea antenei.

Nici o problema, taiem bara! Vecineeee, da-mi prelungitorul ca nu-mi ajunge flexu in curte!ZzzzzZzzz DDaaang

Ce are cainele asta? Pare bolnav, schipateaza, e cocosat, abia se misca…

Fi serios, e suparat ca nu ma joc cu el. A urmat un numar de circ in care vecinul spion a facut cainele sa umble in 2 picioare, sa latre la comanda, sa caute sobolani prin porumb, sa-i aduca un lemn aruncat la vecin peste poarta, sa-si puna mana la ochi in semn ca nu se uita… boala disparuse complet!

Mai avem o problema, vara vor fi frunze care….

Brrrr  Brrrr, e o drujba noua, acum o fac pentru prima oara… Baaang

O alta problema ar fi accesul in pod, pentru cablu. NU AVETI USA PENTRU POD!

Micul spiderman[imaginati-va un functionar bondoc] intr-o clipita era pe terasa din plexic, sfidand orice lege a gravitatiei, rezolvand problema.

Va multumim,  asta a fost tot! In sir indian ne indreptam timid spre marea salvare…

Dar stati, nu m-ati invatat cum s-o folosesc…

De dragul UE, cuvinte precum „tiganesc”, „porc”, „muschi”, „afumat” vor fi considerate argouri si se vor inlocui cel mai probabil cu alte optiuni mai putin agresive(ex: rrom, politician, tupeu, beat). Mai jos avem versiunile cenzurata/necenzurata pentru un produs alimentar care isi face veacul asteptand sa fie fotografiat pe un raft din Carrefour(Lotus).

Vreau nu vreau, obiectul muncii mele este omul. Si nu orice om. Nu omul suparat, tocit de viata, ingrozit ca se intoarce la femeia isterica si copiii flamanzi cu mana goala. Eu am bucuria sa vad viitorul inca de la facerea lui, din schite. Iar daca eu sufar de injectii cu fericire in fiecare clipa, de ce sa nu fac si pe altii fericiti?

ora 07:56, in preajma scolii

Ma incapatanez sa nu ma rup de lume, purtand ca toti teleghidatii i-poade si alte dadatoare de zdranganeli in urechi. M-am decis sa numar si azi numarul de pule organe genitale masculine folosite academic de micutii nostri. O data… de doua… ok, daca ma grabesc poate trece…

ora 08:52, pauza

Multime pe coridor, nerabdatori sa intre la ore[joke]. Unii discuta, altii se harjonesc, altii mananca. Un tip scuipa fara jena. Apoi imi zambeste complice, aratandu-mi o alta flegma care nu e a lui, deci e acoperit de puterea traditiei. Il dau in gat la superiorul lui, constient ca nimic nu se va schimba.

ora 10:02, intr-un alt loc strategic

– Au disparut un mouse optic si cateva antenute de la placile de retea… trebuia sa le fi scos de la inceput pe toate.

– Fara antene nu functioneaza, trebuia doar sa fiti mai atent, zic. Si plec suparand inca un om.

ora 14:11, in dreptul unei generale:

– ..tu-ti Dzeii mati, mi-ai furat cornul! il apostrofa un baietel frate cu metrul pe un smecheras de langa el, ce-i drept mai inalt cu un cap, nemultumit ca salivase pe degeaba la iesirea din scoala, unde inafara de libertate nu putea sa se sature cu nimic. Smecherasul aproba intelept din cap pentru ca gura ii era indesata pana la refuz de obiectul discutiei.

ora 14:15, cateva sute de metri mai departe:

Am vazut-o de departe. Nu stiam daca plange sau rade, era o combinatie haioasa, ascunsa sub un strat proaspat de sange.

– Mi-a spart Raluca nasul! spuse posesoarea a cel mult 12 ani catre un card tangent de tinere scolarite.

– Cum fato?

– Beam apa la tasnitoare si m-o impins de la spate…

N-apuca sa termine cand un recital grotesc de behaieli si tropaituri se lasa peste mica cireada, ajunsa in delir dupa marturisirea rosie la care fusesera martore.

***

Initial am vrut sa dedic un alt post, apoi am zis ca nu mai dedic nimic, apoi am zis ca lipesc doar poza cu usa clasei mele din generala, revazuta dupa atatia amari de ani. Ce s-o mai intindem, o luasem razna incepand sa-mi vad toata tineretea pe dinaintea ochilor, asta pana cand un detaliu aparent minuscul mi-a atras atentia.[povestea anilor petrecuti in scoala generala se amana din motive de sanatate mintala temporara, ne cerem scuze pentru inconvenientele create].

Am fost intervievat azi de doi tineri studenti la jurnalism care pregateau un material pentru radio, cu tema Dependenta de Internet. Am fost un pic zapacit asa luat ca din oala dar am reusit sa dau cateva raspunsuri, cred eu, decente.

– Credeti ca internetul produce dependenta? – Da

– Ati surprins elevi pe pagini pornografice? – Fenomenul este in regresie, fiind surclasat de chat, social networking, blogging.

– Cate ore maxim credeti ca ar trebui sa navigheze un tanar? – Doar strict cat este nevoie, in termeni absoluti cred ca 2 ore pe zi e suficient.

ps: wikipedia

In drum spre Cluj, pe Piatra Craiului, am facut cunostinta cu un grup de maidanezi montani. Pentru ca unul din ei ne-a parut simpatic, i-am dedicat o filmare.

Nu scriu aceste randuri ca sa ceteasca boborul, pentru ca boborul nu intra aici. Le scriu pentru ca ma doare, si trebuie sa le spun cuiva impersonal, unui necunoscut de preferinta.

Opriti prin lege majorarea salariilor profesorilor. Nici acum, nici la anul, niciodata sa nu mai fie fericiti. Pentru ca nu o merita. Norica, femeia demna de despect, spunea ca ei profesorii dau prea multe ore in particular, asa incat nesimtirea asta nu are cum sa fie tolerata. Ieri, showman-ul Floriiiiin Calineeeescu amintea cum a luat el peste cap sute de liniare de la profesori in frageda-i pruncie, si cum, pe cale de consecinta, cam toti profesorii sunt dusi rau cu pluta, necesitand examene psihiatrice. Basescu, primul gospodar al tarii, aminteste ca profesorii nu pot sa ia altfel bani decat daca dau dovada de performanta, care nu este. Sa nu mai amintim de faptul ca profesorul sta si el 3-4 ore pe zi dupa care merge sa bea, are 3 luni de vacanta in care sta cu burta la soarele bland al Caraibelor, are al 13-lea salar, bonuri de masa, bani de carti, dotari dintre cele mai costisitoare facute vreodata de statul roman la locul lui de munca.

Sunt impertinenti dascalii astia care te privesc sfidator din limuzinele lor stralucitoare cand isi coboara usile automate ale garajului de langa vila cu 2-3 nivele, agonisita de pe urma meditatiilor, prin furt calificat, abuz de putere,  alcool si tutun. Si cand ii vezi prin discoteci inconjurati de pipitze cu gablonturi stralucitoare, comandand bacardi sau jack. Sau cand ii vezi aruncand cu bani la petreceri, in ciuda dusmanilor …

Opriti jaful! Profesorii nu au dreptul la viata. Mai dati un 2% portarului de la ANRC, soferului de senator sau vreunui amarat din justitie, ca au familii si ei. Dar mai terminati cu continua ridicare a salariilor aceleasi categorii. Am ajuns ca din 10 copii chestionati prin gradinite 7 sa vrea sa fie profesori, ca sa iasa fara griji la pensie.

eu, muritorul de rand

pentru ca sunt plictisit trist si pentru ca putty a trecut peste, dau copy/paste cu nesimtire la cateva citate  celebre care scrise in search pe google mi-au adus noi si valorosi cetitori.

Discursul presedintelui de azi m-a impresionat profund. Stiu cat este de oportunist, stiu ca si-a ales exact momentul in care sa iasa la rampa, dar modul in care a pus problema este cat se poate de corect. In zadar ma isterizam eu printre apropiati, in zadar scriam pe blog, capsatii astia din fruntea tarii parca purtau ochelari de cal. Nici unul n-a reusit sa transeze problema in mod real, cu sau fara solutii.

Nici unul dintre acesti asa-zisi reprezentanti ai poporului nu parea sa observe ca zeci de mii de angajati din diverse puncte strategice cu mii de euro pe luna retributie nu destabilizeaza fragilul echilibru economic, dar in schimb amaratilor din invatamant nu li se pot acorda 50% in plus din propriul lor buget fara sa ameninte  economia.

Nu pot decat sa trag urmatoarele concluzii:

– clientela politica nu apare in discutii cand e vorba de sacrificii.

– marele buget al educatiei e mare doar in acte.

– se prefera banii pentru „investitii” pentru a servi cu lucrari diverse firme favorizate sau pentru returnari, in detrimentul salarizarilor corespunzatoare.

– clasa politica nu are habar cum traieste un profesor de scoala.

– invatamantul este si trebuie sa fie cenusareasa sistemului.

Mi-a placut si faza cu performanta. Desi nu cred ca este nevoie de aceasta adaugire. Orice scara de valori trebuie sa fie o urmare a rezultatelor fiecaruia dintre noi. Poate ca sa intelegem noi, prostii de la catedra ce e aceea eficienta la locul de munca, vor da o mica demonstratie alesii nostri. Si cand vom vedea noi sutele de km de autostrada, explozia exporturilor, economie functionala, legi coerente aplicate unitar pentru toti, ei bine atunci o sa intelegem ce-a vrut seful statului sa spuna.