– A vazut careva codul lui Da Vinci?

– … doar primele 3 cifre…

Da, l-am vazut! Citisem cartea, facuta special dupa o reteta secreta a la KFC sa`ti concentreze toata atentia, sa nu poti s-o lasi din mana decat cand ai terminat`o. Din pacate filmul nu mi-a produs aceeasi senzatie. Am fost mai mult pentru a compara imaginile pe care mi le facusem eu cu cele „reale”. Poate si din cauza cantitatii mari de detalii din carte, producatorul nu a reusit sa aloce suficient spatiu pentru fiecare scena. Astfel, filmul, desi lung mi se pare extrem de grabit. Prestatia lui Jean Reno si Audrey Tautou de asemenea lasa de dorit. Mi-a placut vrajitorul din Stapanul Inelelor, Ian McKellen si Tom Hanks , care face din orice un rol bun.

Ca si in anii precedenti, are loc in zilele aceastea prezentarea ofertei scolare pentru tinerii absolventi de gimnaziu, pusi in fata alegerii zecilor de licee oradene. E importanta si decizia calculatorului, care va decide care din cele 40 de optiuni este cea mai apropiata de rezultatul tau, dar pentru a imbina utilul cu placutul, e de la sine inteles ca cele 40 de optiuni pe care le vei considera cele mai apropiate de ideea ta despre liceu sa fie realiste. Asta incearca sa faca targul scolar, in fiecare an. Read the rest of this entry »

Femeile din intreaga lume ar putea fi invidioase pe britanica Ellie Allen deoarece atingerea orgasmului nu reprezinta pentru ea nici o problema. Ba din contra, problema e ca tanara de 28 de ani are prea multe orgasme. Chiar si 250 pe zi! Motivul: o boala extrem de rara, care o face sa atinga punctul culminant in momentul in care aude cele mai banale sunete: telefonul, copiatorul, vibratiile masinii.

Ellie Allen sufera de Sindrom Sexual Persistent, o boala extrem de rara, care se manifesta printr-o excitatie permanenta a zonei genitale. Tanara s-a obisnuit insa cu aceasta problema si a reusit sa vada partea plina a paharului… (mai mult in Libertatea Online)

– Ce fac pestii cand se strang mai multi impreuna?

– Bancuri!

Cum sunt singur in zona, am zis sa fac altceva. Am golit farfuria din figura de mai sus :).

De ce trebuie sa-i „ajutam” pe unii facand diverse munci in locul lor cand ei si asa doar freaca menta? De ce nu ii invatam cum se face? E asta ajutor?

Am observat ca persista tipul acesta de „ajutorare”, prin care esti dispus sa-i scrii lucrarea unuia doar pentru ca iti e nepot, sa-l „rezolvi” cu diverse chestii doar pentru ca „ai acces”, sa-l scutesti de diverse confruntari pentru a-l „proteja”. Lista poate continua. Aspectul frustrant este ca mai tot timpul cel care faciliteaza aceste servicii este constient de deserviciul real adus, dar se complace in acest sistem, pentru ca „asa fac si ceilalti”. Aceeasi scuza este cea invocata la aruncarea semnintelor pe strada, la vandalizarea zonelor turistice … la relatiile cu cei din jur.

Suntem toti impreuna un sistem, din ce in ce mai complex, din ce in ce mai instabil. Ma intreb unde ne indreptam? O sa ajungem toti sa ne intoarcem sinceri catre noi, sa ne promitem sa nu ne mai mintim zilnic, sau va fi prea tarziu…

Vrei sa-ti imbunatatesti veniturile? Poti deveni asociat al firmei ABC Cosmetics (Refan). Refan este o firma de cosmetice noua pe piata romaneasca (sapunuri naturale, sapunuri decorative, saruri de baie, uleiuri de baie, parfumuri, creme, masti, produse 100% naturale. Daca vrei sa afli mai multe despre aceasta firma si aceste produse chiar daca nu doresti sa colaborezi ma poti contacta la id`ul de messenger c0r1nu7z4 sau poti trimite un mail la adresa .

In speranta colaborari iti urez succes in Abc cosmetics!!!

Sunt cuvintele unei prietene care vrea sa ne vada mai curati. I said what the hell, putin sapun nu strica! 😛

Am prins miercurea asta emisiunea carcotasilor, pe care o vad foarte rar, deobicei in reluare si pe sfarsit. Din primul calup dansant am remarcat o asimetrie anatomica. Bruneata parea mai dotata decat blonda. Eu stiam ca e invers. Sa`si fi bagat cineva bisturiul? Vreau sa stiu neaparat!

Ce mai conteaza cateva diguri rupte, cateva sute de case daramate sau cateva mii de oameni care nu`si mai recunosc satele nici pe harta? Ce mai conteaza un strigat anemic al EUropenilor cand se refera la salturile mici si inapoiate ale diverselor capitole? Pana si de palma data peste ochi de calitatea fotbalului romanesc ramane o gluma rasuflata cand avem stiri pe paine: Basescu se opereaza!!!

Si se spune ca e o operatie banala, pe care orice medic autohton o facea cu ochii inchisi, dar el, exemplul demn de urmat al tuturor romanilor s-a dus departe`n tarile civilizate. E polemica in toata regula. Nashul de pe B1 e realmente marcat, a facut emisiune cu procente. Am aflat ca 70% ii dau dreptate, restul nu alegerii cu strainatatea. N`or fi aceleasi procentele de fani?

Pai daca`i banala, de ce`o lipiti pe toate zidurile stimabililor? Tara arde si voi pieptanati chelia …

COSMOTE MOBILE TELECOMMUNICATIONS S.A. a semnat astazi un contract cu Dl. Panos Germanos, fondator si actionar majoritar al Germanos S.A., si cu alti actionari, pentru achizitionarea a 42% din actiunile emise ale Germanos S.A., la pretul de 19 Euro pe actiune, cu conditia obtinerii aprobarilor aferente de la autoritatile de reglementare relevante. In urma acestei achizitii, COSMOTE intentioneaza sa initieze o oferta publica de cumparare a restului de actiuni ale Germanos S.A (restul in www.comunic.ro )

Asadar, cine ar fi crezut?

In conditiile in care noul Vodafone raspunde prin taierea sms`urilor gratuite trimise prin internet sau cu taierea bonusului de 1$ la suta de minute primite, nu ne ramane decat sa speram ca un Cosmote le va rezolva pe toate…

Cum se intampla de fiecare data cand fac ceva bun, sora-mea si cumnatu` ma invita cu incredere. Asa a fost si acum, cand au fript niste carnuri pe terasa din spatele casei. Cu o ceapa verde si niste telemea alaturi, pot spune c-am trait niste momente de calitate.

Trick: nu puneti mirodeniile si sarea la inceput, ci doar pe final, pentru un gust autentic.

Care din noi n-au avut vise in copilarie legate de diverse lucruri, incepand de la tenisi chinezesti pana la masini decapotate? Imi amintesc ca acum 15 ani visam sa am adidasi originali. Asta insemna dupa regulile vremii sa aibe 3 dungi in lateral, si nu 2, asa cum aveau toti adidasii ceausisti, din cauza problemelor de licenta. Era o adevarata provocare sa apari cu adidasi in 3 dungi, fie ca erau facuti cu pile in fabrica, fie care erau adusi de la rudele din strainatate. Erai intr`adevar original.

Apoi am vrut bicicleta. Am reusit sa strang bani din diverse maruntisuri si am luat`o. Am vopsit`o intr`un rosu aprins, cu un spray gasit aleator. Am vandut`o aproape dublu. A urmat mirajul computerelor. Dadusem la profilul informatica, prima promotie in aceasta directie, in 89`. Am vrut un calculator al meu. Un spectrum sinclair era doar un vis. TimS-urile si HC-urile aveau deasemenea preturi exorbitante, in plus nici nu se produceau in masa ci doar pentru firme si institutii. Salvarea a venit odata cu clonarea spectrumului in varianta romaneasca, sub numele CIP. Atunci am luat si eu. Incepusem sa strang de 2 ani bani si mi l`am permis la 2nd hand, de la un profesor alcoolic ramas in pana de bani. Valora la vremea respectiva 2 salarii de profesor.

Astazi reperele sunt altele. Unii vor placa, altii role, altii scutere, masini rapide, felele se gandesc la diverse accesorii de la curele cu pietre la silicoane. Reflexul e acelasi. Adrenalina lucreaza.

Ieri mi-am luat blugi Lee Cooper. E deasemenea un obiectiv mai vechi. Il stabilisem in perioada liceului dar nu apucasem sa-l indeplinesc niciodata. Primisem niste blugi din state sau din alte parti dar nu se socotesc daca sunt primiti :). Ieri am profitat de ocazie si fiind cu prietenul meu care are card cu reducere 20% in reteaua lor mi`am luat si eu o pereche. Mi se par jerpeliti, inestetici, scumpi, asimetrici, decolorati, incomozi… dar asta e moda… e o provocare. Si e o datorie pe care o aveam fata de mine, din alte vremuri.

Adevarul e ca nu pot sa mananc ceva bun sau sa privesc ceva frumos fara sa impartasesc celorlalti. Un moment deosebit nu are valoare daca nu are martori. Stiu c`o sa`mi spuneti ca ma laud, dar m`am obisnuit cu eticheta asta. Laudati`va si voi si toti o s`avem ceva de invatat 😀 .
Are la baza o veche reteta ungureasca si arata ca in figura alaturata. Se poate desprinde usor cu mana cate o felie. Contine nuci si stafide, e foarte pufos la interior si crocant la exterior. Pofta mare!

V. e un om modest. Te priveste linistit din spatele ochelarilor care-i completeaza geometria simpla a fetei, arcuindu-si din cand in cand mustata inainte de a spune ceva. Vorbeste intotdeauna putin, spunand mereu ceva. Saracia l-a impins acu 30 de ani spre vestul salbatic, unde se castiga mult mai bine decat in oraselul lui cu specific muncitoresc-minieresc. Acum are o afacere, o casa… un caine. Ah, cainele acesta e adorabil. Chiar daca e o specie fioroasa, facut sa apere impotriva oricaror dimensiuni, e de o tandrete rar intalnita. Din cand in cand i se aude vocea puterinica, acoperind boxele manelistilor din vecini. Si atunci cineva trebuie sa`l mangaie imediat.

Pe unul din pereti mi-a atras atentia stralucirea unei colectii de medalii, cu tot felul de insemne si steaguri. Rar mai vazusem atatea la un loc. Poate la bunicul meu, polisportiv de succes acum 70 de ani. Dar acelea nu aveau stralucirea astora… timpul isi spusese cuvantul. Intrebator m-am uitat la V. Si am primit acel zambet cald, pe care parintii il exerseaza odata cu venirea copiilor. Da… fetele, de ele uitasem sa amintesc. Ele erau cea mai mare realizare a lui. Din pacate, mezina, cea care se bucura de posesia metalelor stralucitoare era plecata in momentul acela. Mi-am imaginat o fetita zvelta in kimono, amenintand cu pumnul ei mic si ferm inamicul.

Ieri sora mea a ajuns acolo din nou, si intre multele poze cu care s-a intors, era insfarsit ea. Mi-am dat seama ca acestia sunt romanii cu adevarat fericiti. Ei exista.

– Alo?

– Da?!

– Va rog sa ma scuzati ca sun la aceasta ora, am luat nr-ul Dvs. din ziar…

Primele semne ale senilitatii aparusera. Si stia asta. Dar sa uiti ca ai dat un anunt in ziar? Sa fie cel de anul trecut, pentru verisoara indepartata, care deschidea si ea o bruma de afacere? Dar ala era pe numarul ei, sau nu? Sa fie anuntul legat de pierderea, si regasirea buletinului? De acum 2 ani? ce sens mai avea sa sune cineva atat de tarziu… Aha, cineva ii joaca o festa, si ii pune anunturi in numele lui. Sau mai simplu, nici nu pune anunturi… doar suna, si rade infundat…

– Uitati care e problema, mama mea este foarte bolnava… daca am nevoie pot sa sun la acest numar? Pentru ca…

Isi pregatise cele mai colorate variante de raspuns. Sa inchida brusc! Nu merita atentia, chiar daca a gresit, dar mai ales daca a facut o farsa. Parca totusi mai distractiv ar fi sa se complaca in interlocutorul naiv, cum facuse acum 3 ani cu Nea Gheorghe, care`l cauta pe Nelu sa`i dea un sac de cartofi. Dar nu, parca era ceva grav in tonul femeii asteia…

– Pentru ca e foarte posibil sa moara in curand… Si eu sunt singura… E vreo problema daca sun noaptea?

Atunci, la limita dintre zapaceala si frustrarea pe care o resimtea in neputinta de-a o ajuta pe aceasta femeie nenorocita, pentru ca nu, NU ERA EL FIRMA DE SERVICII FUNERARE, isi amintise ca odata, pe vremea cand zambea, sub florile rascolite de vantul cald al lui aprilie gasise o alta coincidenta stranie, ba chiar morbida: numarul din reclama neagra de pe tramvaiul galben, dupa care nu alerga atunci nici o rochita care sa`i solicite interesul, avea toate cifrele asemanatoare cu ale numarului sau personal, mai putin prima…

-Doamna, imi pare rau pentru nenorocirea Dvs, dar nu va pot ajuta…

-Dar nu cu asta va ocupati? Bineinteles ca va platesc serviciul!

-Nu doamna, e o greseala. Imi pare rau.

Cum adica, ii pare rau? Ar fi vrut sa fie angajatul unei fabrici a mortii? Suna sinistru si de data asta. Dar nu mai putea spune nimic. Era una din situatiile in care orice cuvant e gresit. Ura inmormantarile. Si niciodata din cauza mortului in cauza. Ci din cauza celor vii. Era ceva nefiresc in ritualul acela, pe care el inca nu`l intelegea.

-Vai, eu imi cer scuze, va rog sa ma iertati…

…

Da, stiu … nu e simbolul iubirii ci al pacii, prieteniei, nevinovatiei, curateniei. Orice numa iubire nu. Dar asta mi-a venit si pentru ca eu sunt composer`ul, imi fac de cap cu titlurile.

Ca sa nu uit, e vorba despre antena mea parabolica. Ea antena nu prea mai prinde mare lucru, e doar un reper. Sa stie lumea unde stau, sau mai nou, sa stie porumbita unde si-a lasat oo-le. Mai precis oul, ca anul asta procedeul e demo, nu se stie niciodata cand ninge. Si anul trecut am avut porumbei in antena. Si acu 2 ani. Deobicei ies mai pricajiti, poate ii strange antena, sau metalul din abundenta le zburleste penele de frig. Sa vedem ce`o fi anul asta, ca la un copil rasfatul e nelipsit.

Dar sa va zic mai departe, ca ma furara amintirile. E foarte destepata porumbita mea. Cum simte pericolul apropiindu`se de cuib cum zboara si da disperata din aripi, scoate cele mai stridente sunete, numai sa`mi distraga privirea spre alta zona decat spre cuib. Se mai invarte pe crengile din apropiere si revine indata ce pericolul a trecut.

ps: ok, e foarte posibil sa fie turturele, dar conteaza? 😀