O ceat? nemul?umit? imi sufl? în ceaf? pe m?sur? ce lipesc foile din ce în ce mai numeroase pe avizier. Cu fiecare foaie, un nou val de cârcoteli. Oare acum aflau ei ce note au luat la oral? Evident nu. Acum aflau ce note au luat CEILAL?I. F?r? s? conteste valoarea lor, contestau cu efervescen?? valoarea colegilor lor.

Când probele orale vizau literatura înv??at? de-a lungul anilor era suprasolicitant pentru fragedele creiere adolescentine. Acum, când ?inându-se cont de condi?ia stresatului candidat s-a recurs la simpla citire si argumentare a unor idei, ne dam din nou cu curul de p?mânt. E PREA GREU! Nu avem imagina?ie, nu avem inspira?ie de moment. Ii in?eleg pe ace?ti tineri intelectuali care în afara de „ai de m?-sa”, „bagam-as ****”, „fraiere, e?ti prost” nu cunosc alte construc?ii verbale ?i î?i blocheaz? neuronul într-o încercare inutil? de improvizare.

Am auzit o doamn? întrebând umil, ca s? nu deranjeze un tân?r rebel proasp?t ie?it din sal?, de pe fa?a c?ruia se citea frustrarea neîn?elegerii realit??ii înconjur?toare, nedreptatea lumii de lâng? el sau pur ?i simplu imposibilitatea explic?rii fenomenelor proximale: a fost greu? , pe care n-am putut sa nu mi-o continui în minte: a fost greu s? tr?ie?ti pân? acum?

Ghiciti voi stimati cetitori care este ratiunea pentru care eu, cetatean pasnic, mi-am montat un asemenea buton sub masa. Ce se intampla cand e actionat?

Nu sunt microbist, nu prea am jucat nici fotbal la viata mea, facand handbal cat eram in scoala. Nu imi place campionatul intern pentru mizeriile care plutesc in jurul lui, nu imi place campionatul extern pentru ca nu ii cunosc pe protagonisti.

Ce am vazut ieri, la meciul România – Italia a fost mai mult decat fotbal. Nu am avut o echipa lesinata dupa prima repriza, n-am avut certuri intre coechipieri frustrati, n-am avut joc disperat. In schimb am vazut o dorinta nebuna de joc, patima, decenta, unitate, maturitate. Iar cand a ratat Mutu, spre deosebire de  zoso am inteles durerea care il marca. Nu m-a interesat cine urma sa castige, mi-am zis ca suntem mai buni decat macaronarii. Mai buni si decat francezii, englezii sau elvetienii care produc afisele acelea mizerabile cu tigani sau alte ipostaze umilitoare.

V-ati pus cu romanii, asta e Romania!

Ajungand si pe site-ul asta din pura intamplare mi-am adus aminte ca am o poza in telefon pe care doream s-o expun dar de care am uitat.

Si asa cum unii n-ar trebui sa blocheze intersectiile e de bun simt sa nu blochezi nici trotuarele.

nu cred in oameni albi si negri. nu exista oameni rai si buni. fiecare lupta intr-un fel sau altul pentru bunastarea lui personala. daca aceasta lupta devine murdara se datoreaza sistemului care permite aparitita acestor mecanisme.

o eficientizare a sistemului administrativ [si aici nu cred ca trebuie sa inventam roata, exista sisteme de management deja brevetate si testate in tarile europene] ar duce automat la scurtarea lantului birocratic al slabiciunilor.

orice afacere, fie ea curata sau nu, are doua parti, vanzator si cumparator, cerere si oferta. nu sunt vinovati doar cei care cer/impun ci in aceeasi masura si cei care raspund la acest mecanism, in loc sa-l desconspire.

sunt rezervat in perspectiva unor mari succese indiferent de omul ales, pentru ca inca populatia ca intreg actioneaza haotic, fara a constientiza forta pe care o are prin simpla aplicare la unison a unor reguli, fie acestea etice, civice sau parte a constitutiei. desigur, exista puterea exemplului, exista dorinta de mentorat, exista intentia de a impune rigorile legilor, dar mai presus de toate e timpul, care la noi e ramas in urma.

mult succes!

acesta a fost raspunsul meu la unul din articolele proaspatului nostru ales, Ilie Bolojan referitor la diferentele de caracter ale angajatilor primariei. nu spun ca nu exista oameni de caracter, nu spun ca nu exista scursuri ordinare, dar aceste tipologii duc intr-un final in acelasi loc, mai repede sau mai tarziu, in functie de sistemul aplicat si rigoarea aplicarii acestuia.

nu cred in oameni albi si negri. nu exista oameni rai si buni. fiecare lupta intr-un fel sau altul pentru bunastarea lui personala. daca aceasta lupta devine murdara se datoreaza sistemului care permite aparitita acestor mecanisme.

o eficientizare a sistemului administrativ [si aici nu cred ca trebuie sa inventam roata, exista sisteme de management deja brevetate si testate in tarile europene] ar duce automat la scurtarea lantului birocratic al slabiciunilor.

orice afacere, fie ea curata sau nu, are doua parti, vanzator si cumparator, cerere si oferta. nu sunt vinovati doar cei care cer/impun ci in aceeasi masura si cei care raspund la acest mecanism, in loc sa-l desconspire.

sunt rezervat in perspectiva unor mari succese indiferent de omul ales, pentru ca inca populatia ca intreg actioneaza haotic, fara a constientiza forta pe care o are prin simpla aplicare la unison a unor reguli, fie acestea etice, civice sau parte a constitutiei. desigur, exista puterea exemplului, exista dorinta de mentorat, exista intentia de a impune rigorile legilor, dar mai presus de toate e timpul, care la noi e ramas in urma.

mult succes!

acesta a fost raspunsul meu la unul din articolele proaspatului nostru ales, Ilie Bolojan referitor la diferentele de caracter ale angajatilor primariei. nu spun ca nu exista oameni de caracter, nu spun ca nu exista scursuri ordinare, dar aceste tipologii duc intr-un final in acelasi loc, mai repede sau mai tarziu, in functie de sistemul aplicat si rigoarea aplicarii acestuia.

Fac iar prostia sa aprind televizorul si ma loveste asa o stire optimista, prin care tot felul de intelijenti ai ecranului se minuneaza cum doua tinere din clasa a V-a a unei scoli din Lehliu Gara se paruiesc minute in sir, isi dau bucati, se ameninta in dulcele grai romanesc fara ca nimeni sa intervina. Puteam participa cu acest film de scurt metraj la orice festival respectat, macar faceam niste bani…

Nu va mai mirati, astia suntem. O natie de oameni stresati, suparati, predispusi la violenta, fie ea fizica sau verbala. Nu e vorba numai de scoli, se intampla peste tot, la toate varstele. Ce ar fi de facut? … sa privatizam parlamentul, guvernul sau orice for platit sa gandeasca in tara asta.

Fac iar prostia sa aprind televizorul si ma loveste asa o stire optimista, prin care tot felul de intelijenti ai ecranului se minuneaza cum doua tinere din clasa a V-a a unei scoli din Lehliu Gara se paruiesc minute in sir, isi dau bucati, se ameninta in dulcele grai romanesc fara ca nimeni sa intervina. Puteam participa cu acest film de scurt metraj la orice festival respectat, macar faceam niste bani…

Nu va mai mirati, astia suntem. O natie de oameni stresati, suparati, predispusi la violenta, fie ea fizica sau verbala. Nu e vorba numai de scoli, se intampla peste tot, la toate varstele. Ce ar fi de facut? … sa privatizam parlamentul, guvernul sau orice for platit sa gandeasca in tara asta.

Pentru ca nu era suficient de pervers sa speculezi sperantele celor care voteaza, promitand iar si iar aceleasi texte, pentru ca niciodata nu se gasesc resurse pentru a merge mai departe, dar se gasesc pentru a o lua de la capat(aici va amintesc textul tipic al politicienilor la urne: am votat schimbarea), ei bine, pentru ca astea nu au fost de ajuns, au pus-o pe 1 iunie, o zi caracterizata de inocenta, seninatate, liniste.

Cu toate ca mi-am exercitat intotdeauna dreptul la vot, nu consider ca este moral, etic sau macar civic sa te prezinti mereu in fata urnelor. Se pot crea contexte(precum cele din mereu frageda noastra democratie) in care cetateanul onest, incapatanandu-se permanent sa voteze ajunge sa demonstreze ca este inutil. Am ajuns sa votam deja toate ofertele pe rand si ne-am ars aproape la fel de fiecare data(asa cum, complementara s-ar putea sa se adevereasca in aceeasi masura, anume ca indiferent ce culoare ai, daca esti la conducere o duci bine).

Cu alte cuvinte, cred ca semnalul prezentei scazute la vot, corelat cu increderea tot mai mica in clasa politica luata ca un ansamblu, trebuie sa reprezinte un semnal pentru cei care vor sa fie la butoane. Ca o consecinta pana acum am remarcat doar abordarea campaniei electorale mai colorat/agresiv, s-a umblat la sloganuri, texte, postere, clipuri, dar nu despre acest aspect este vorba.

CONSTRUITI, LASATI CEVA VIZIBIL IN URMA VOASTRA, cam asta ar fi reteta succesului.

Un barometru credibil al inceputului schimbarii ar putea fi reintoarcerea „creierelor” plecate peste hotare, indivizi pe care nu poti sa-i imbeti cu apa rece. Majoritatea au plecat dincolo pentru ca in mintea lor zapaceala mioritica va dura mai mult de o viata de om, conditii in care au ales sa se bucure de viata in alte parti.