Am ajuns si eu la Hanul Pescarilor, renumit pentru faima sa. Gasesti cam orice, inghesuit. De la trestie si papura, fazani, lebede negre, floricele, buturugi, accesorii rustice, coarne de cerb, terasa, restaurant, pensiune, agrement, pescuit pana la supradoza de manelisti, atrasi parca orbeste de locul cu pricina. Se poarta geep`urile si D&G. Mancarea e scumpa, chelneritele uratele si nu foarte pregatite.

Mi-a placut exprimarea vizionara: „PI?CIN?”, fiind poate locul in care faci pipi dupa ce iei cina.

Mai apoi am asistat fara sa vreau la lansarea VW Golf 6 care faceau niste spoturi publicitare cred eu ca doar n`o fi fost vreo filmare cu Steven Seagal.

Car*efour Oradea e pe cale sa-si deschida portile. In timp ce Lotus e un imens santier in care muncitorii incep sa sparga gresiile si sa umple holurile de praf inca inaintea orei inchiderii, in imediata vecinatate straluceste amenintarea unui nou imperiu. Poate nu stiu eu si literele s-au aprins pe rand, pe masura ce lucrarile avansau. In cazul asta deschiderea se anunta iminenta :).

In alta ordine de idei, un alt agent sub acoperire a fost sesizat in Beius.

Gurile rele spun ca celularul dauneaza grav sanatatii, dar o pozitie oficiala nu a fost luata, inca. Personal pot sa confirm ca de cand s-au montat antenele GSM pe turnul alaturat blocului meu am inceput sa ma simt tot mai molesit, sa nu pot dormi bine, sa ma scol din somn cu dureri de cap. Nu stiu daca exista o legatura clara, dar faptele sunt reale.

De o vreme insa se aud tot mai des voci autorizate despre o posibila si destul de probabila conexiune intre celulare si cancerul la creier. Se mentioneaza ca in cazuri similare precum toxicitatea plumbului din vopsea sau recunoasterea oficiala a producatorilor de tigari referitor la cancerul de plamani, omenirii i-a luat 70 de ani, respectiv 50 de ani sa le faca publice. Cum tumorile pe creier sunt un proces foarte indelungat, e foarte posibil ca primele semne concrete ale legaturii dintre celulare si cancer sa fie sesizate peste 10-20 de ani, dar rezultatele ar putea fi dezastroase, avand in vedere ca sunt 3 miliarde de utilizatori in toata lumea.

Articolul complet este aici.

Nu stiu altii cum sunt, dar pentru mine gombotii cu prune(sau olteneste: galuste cu prune) sunt specialitati furate din paradis. Si pana la urma ce e asa complicat? faina, oua, zahar, prune, pesmet… si incredientul secret, fie va spun: in cazul asta scortisoara…

ps: claudette, nu te tineee

Dupa ce un tanar a socat lumea surprinzandu-l pentru prima oara pe omul invizibl, mi-a fost dat sa vad si mie o poza, e drept facuta de un profesionist de data asta si expusa prin toate magazinele, scarile blocurilor si alte obiective populate pe care la randu-mi o promovez pe bloage.

Promit ca daca o sa gasesc una nemazgalita sa o prezint in forma orginala, chit ca imaginea clara a personajului despre care se face vorbire ar fi inutila in ideea ca nu l-ar putea identifica nimeni nicaieri, el fiind prea ocupat 6 ore pe zi sa salveze copiii de hotii de celulare, sa ajute batranii, sa medieze conflicte…

Daca l-o gasi cineva pe domnul din imagine sa ne povesteasca din experienta sa, dar pana atunci eu il declar nul.

later edit:

me: tu i`ai facut okelari la asta?
Razvan: da
me: poti sa faci puscarie
Razvan: nu cred

Nu e photoshop.

10x tibi!

O sa incep printr-o referinta decenta, scrisa de o mana calificata, dupa care, daca mai e timp luati in vizor si prima mea zi de scoala din anul acesta.

Calator – Maine incepe scoala

daca as fi scris eu despre prima zi de scoala lucrurile stateau chiar mai decolorate. pentru mine entuziasmul de care zici ca l-ai pierdut recent s-a dus de multi ani deja. apatia cu care sunt intampinat in prima zi de scoala bate vremea potrivnica, stirile cu scumpiri de sezon, soseaua desfundata din fata scolii care imbraca tot peisajul intr-un noroi ori prea prafuit, ori prea mlastinos.

degeaba am incercat sa fac glume, sa intorc situatiile. nici un muschi n-a lucrat fizionomiile conlocutorilor. ioana secretara era trista ca a stropit-o unu din cap pana-n picioare si lacrima printre injuraturi, puteam eu sa-i zic de aducerea de noroc, botez, nou inceput… , elevul meu repetent plangea in sufletul lui neintelegand ce se intampla cu el, chiftelele de clasa 9a cascau ochii in toate directiile – unul chiar a lesinat spre deliciul celorlalti.

asa ca dupa doar 1 ora de mascarada m-am simtit obligat sa le urez alor mei clasicul „distractie placuta” si am inchis sandramaua.

ps: au fost si lucruri bune in prima zi de scoala… ca detaliul despre care n-am spus nimic din articol.

Pe el il stiu de 33 de ani. Pe ea de 7. Adica de la inceputuri. Dau sa intru in scara blocului cand toate ideile-mi sunt scurtcircuitate de o discutie extrem de serioasa intre tata si fiica:

F: Suge-o!

T: Cum vrei s-o sug?

F: Sugeti-o singur, uite-asa!

T: Nu pot!

F: Grasule!

Nota explicativa: am aflat ca era vorba despre cum ar putea tatal sa arate mai bine daca si-ar suge burta.

…adica nu mi se pare normal ca eu sa-mi vad de treaba, sa imi ridic casa, sa merg la lucru, sa ma simt bine la pescuit, iar ei, niste pamfletari care n-au dat la sapa o zi in viata lor, sa faca pe banii statului tunelul ala al lor cu care o sa aduca apocalipsa…

(fragment dintr-o cugetare de cartier)

Am si atasat prima poza cu gaura neagra creata de LHC, ca sa-mi sporesc traficul pe pagina. (click pentru imagine detaliata)

daca nu te doare nimic si n-ai ceva de lucru, bucura-te. exact in momentul acela pe multi altii ii dor dintii sau au alte probleme pe care daca nu le-ar avea ar fi fericiti.

koma – generatorul de texte.

Am cautat putin termenul „stomatofobie”, pe care-l gasesc foarte nimerit in descrierea sentimentului neplacut care te cucereste in preajma cabinetelor stomatologice, dar momentan asteapta sa fie descoperit.

Degeaba mi-au zis ca e un dentist bun, tanar, amabil, cool, degeaba mi-a si lucrat cu succes 2-3 masele in trecut, sentimentul asta al „neprevazutului” m-a determinat si de data asta sa imaginez cele mai negre scenarii, care comform proverbului „de ce ti-e frica nu scapi” s-au si intamplat. Sa incepem asadar… Read the rest of this entry »