1. Babilon 5. Un serial de exceptie. Reticient la inceput, abandonand acum 1 an dupa primele episoade, mi-am facut curaj si l-am reluat, cap-coada, 5 sezoane. E mai mult decat SF. De altfel, reteta de succes loveste din nou: strecoara cat mai multe tipologii ale omului comun si vei primi aplauze.

2. Obsessed. O intersectie foarte reusita a serialelor The Wire(genul sarmant si inteligent Indris Elba) si Heroes(irezistibila blonda Ali Larter) cu foarte multe scapari dar in ansamblu o nebunie cu toate incredientele in care femeia stie ce vrea, iar barbatul stie ce are.

3. Go Fast. Genul de filme cu infiltrati in bande periculoase. Te tine o vreme, apoi il uiti.

4. Secret Defence. Eterna reteta de succes a filmelor moderne frantuzesti. O tanara aparent anonima devine o superfemeie printr-un antrenament inuman. Terorism, urmariri, panica. Merge.

5. Dolans Cadilac. Inca un film care demonstreaza ca nu actorii sunt de vina, efectiv nu se mai fac filme bune. Christian Slater nu reuseste sa coloreze prea mult pelicula. Filmul are de toate, dar parca nu se leaga nicicum. Povestea clasica a razbunatorului din clasa de jos lovit abuziv de putere.

6. Duplicity. Ca mai sus, degeaba e Clive Owen pe baricade, toata sarada cu spionajul corporatist pare o facatura. Actiune la tot pasul, dar nu te scoate din cotidian.

7. Harry Potter si printul semipur. Intentionat am lasat titlul romanesc, care alaturi de multe alte nume si titluri in film te oripilieaza la partea de traducere. Oricum e poate cea mai slaba din seriile Potter. Daca n-ai sub 14 ani nu ai ce cauta la filmul asta(chit ca eroii principali au tot crescut)

8. Star Trek 2009 – ca sa inchei pe un ton optimist, un film cat de cat digerabil, care pe langa efecte la tot pasul vine si cu o poveste din perioada de inceput a eroilor din serial.

9. The Hangover – o comedie aproape ok, cu 3 tipi care uita complet ce prostii au facut la petrecerea burlacilor si incearca sa rezolve in timpul ramas pana la nunta diverse probleme, printre care si gasirea mirelui pierdut pe parcurs.

O colectie serioasa de soft gratuit pentru vista(si nu numai) gasiti aici. (www.vistax64.com)

Nu va amagiti, este vorba despre carte de credit. Azi nu mai conteaza cat inveti. Nu si pentru alesii nostri. Este o iluzie sa credem ca vreodata diplome scoase pe banda, gen Spiru Haret vor inceta sa se mai fabrice. „Prostanacul” a fost primul care a confirmat acest principiu, amenintand cu retragerea „Abramburicii” pentru gandurile ei necurate, de a declara false respectivele diplome.

S-a luat curentul ca-n vremurile de demult si ca sa nu cadem iar in povesti nemuritoare ne-am tras ca tantarii spre lumina, adica la ABC-ul de dincolo de bulevard, unde cetatenii erau mult mai norocosi. Deja de pe trecerea de pietoni, mersul ei de felina usor robotizat, distanta considerabila pe care o tinea fata de partener imi aduceau aminte de cineva din trecut[nu atat de trecut ca vremurile comuniste cand se lua curentul, dar din anii de glorie nouazeci si ceva, cand nebunia tineretii reusea sa stearga tot ce nu dadea bine in peisaj. Initial credeam ca e una din pustoaicele care au rasarit de cand a dat caldura, dar totusi … pantaloni lungi, tricou fara buric…

Ca un facut si „ei” mergeau la acelasi ABC de periferie, desi ea fusese mereu o pisica aristocrata, cu locuinta in buricul targului. Erau deja „ei”, chiar daca ani de-a randul nu se grabise sa se combine cu cineva, fiind deja etichetata rautacios „frigida”, alaturi de deja familiarele camila, girafa, schelet… etc. Dar mie-mi placea. Eram printre putinii pe care ii privea in ochi cand dialoga. Imi placea zambetul ei, pazit de o dantura perfecta, tenul delicat, atentia cu care isi alegea hainele, deloc sexy dealtfel, rama subtire a ochelarilor, amprenta troglodita, dar foarte constanta a tonului, picioarele interminabile si in special gatul, pe care am reusit de cateva ori sa-l musc „din greseala”. In plus nu afisa niciodata nici o urma de machiaj si nici nu cred c-ar fi avantajat-o intr-un fel.

Intrasem sa-l scot pe amicul meu din ABC cand printre toti transpiratii, iritatii, grabitii, nemultumitii din cele 10 cozi formate adhoc imi zambi din spatele ochelarilor acelasi zambet, dublat deja de siguranta „lui” care veghea ca un far incarcat de produse. Mi-a zambit si vorbit in modul acela in care vrei sa-ti pui pe ganduri, la incercare, masculul de langa tine, sau asa mi s-a parut, dar m-a bucurat revederea ei, asa cum o lasasem, un semn de carte de istorie la locul lui.

Cand masina lor disparu in intunericul dinspre partea noastra scaldata de aceeasi lipsa de reactie a celor de la electrica, m-am intrebat oare ce m-a oprit atunci sa insist pe langa ea? Parerile anturajului, incompatibilatea subiectelor[aveam in comun doar glume improvizate de moment], inaltimea ei considerabila? Toate astea nu mai conteaza, dar pentru o clipa mi-a readus zambetul pe carcasa: Good girl!

ps: acest post este scris in pana de curent, multumiri lui Stefi, care n-a reusit sa-si paroleze routerul undeva in vecini, si firmei Acer care scoate lapuri ieftine si bune. Pe uratul asta nu l-am mai scos din ascunzisul lui de o luna si bateria ii tine 1 ora si asa.

Buna, mai stii cine sunt… ?

Aaa…dda, raspunsei incercand sa-mi calibrez senzorii pentru noua identitate a d`rei X. Intr-o vreme era genul de fata pe langa care era imposibil sa treci fara sa-ti intorci capul. In plus, ascundea si o poveste trista, pe care o stiam numai eu si care ma indreptatea, credeam atunci, s-o doresc si mai mult. Nu s-a intamplat nimic, decat in mintea mea visatoare. Erau prea multe obstacole de trecut si pe langa asta, alta stea incepea sa straluceasca in galaxia mea.

Cum mai esti?, incercand parca cu greutate sa treaca de privirea mea zapacita, probabil suficient de indiscreta.

Inca traiesc!, nevenindu-mi altceva in minte si studiind rujul ieftin, neasortat, cu fisuri enervante, care ar fi trebuit sa-i faca buzele memorabile. Hainele cu care se echipase tradau oarecare lipsa de respect fata de noile forme cu care se pomenise in ultimii ani. Imbatranise, fara sa-mi fi trecut macar prin minte.

…toate bune…, fura ultimele ei cuvinte. Probabil multi i-au afisat aceeasi expresie, pentru ca s-a indepartat muta, fara nici o alta adaugare. In alte circumstante as fi fost mai discret, acum doar m-a fulgerat o imagine: eu alaturi de ea … la brat… AM SCAPAT!

ps: daca din intamplare citesti randurile astea, nu este vorba despre tine!

Am ras gramada alaturi de o sala intreaga de orbi(spectatori cu ochelari negri) la a 3-a intalnire cu animalutele din Ice age. Realizarea este de nota 10 si anunta o revolutie asupra modului de gandire al unui film. Adio bugete cu multe zerouri, adio actori cu figuri in cap.  Personajele desenate in Ice age au „jocul de scena” in sange, gesturi, expresie, mimica, sentimente, lacrimi. Noua tehnologie adusa in Lotus Multiplex(3D sau cum ii zice la chestia cu folosirea ochelarilor) isi face efectul de minune.

va rog, nu-l ratati!