Acum testez in varful dealului, la Paleu. Rezultatele, la intoarcere 🙂

later edit:

Inca de ieri, onorat cu o balega aviara de toata frumusetea pe sacou, am stiut ca o surpriza minunata imi va bate la usa. N-a fost la usa, ci la telefon. O voce in genul „sunteti fericitul castigator” ma anunta ca trebuie sa ridic niste modemuri. Intamplarea face ca exact cu o zi inainte sa-mi trazneasca prin scafarlie sa le propun celor de la RDS-RCS acest troc, in virtutea indelungatei colaborari. Pe „contract” viteza de acces este curajos indicata 7.2Mbps, dar, dupa cum veti remarca in figurile alaturate, aceasta rar sare de 2Mbps. Am vazut ocazional 3, dar i-a trecut repede. Procesul de instalare se rezuma la niste clickuri gen next next ok ok, cu un mic exercitiu de creativitate, in care iti denumesti profilul conexiunii, ex: rds-mobil.  Nu este nevoie de drivere[sau poate este, pentru o viteza mai buna :)], poate depinde si de SO, eu am testat pe XP, dar voi continua seria investigatiilor. Inca nu stiu nici daca SIM-ul poate fi introdus intr-un telefon destept gen nokia N95, dar este loc de teste.

O alta particularitate este posibilitatea introducerii unui micro-sd card in „stick”-ul HUAWEI E1750, care devine astfel si un memory-stick, nu doar modem 3G(unii ar alege aici probabil HSPA). (Poze aici).

Pe mail, de la cinemagia, primesc de stire ca s-a dus Patric Jvaitzer(Patrick Swayze), si in acelasi timp pe realitatea, care ruleaza intr-o alta fereastra, aud de Nicu Constantin. Nu stiu cum pot fi comparate cele 2 stiri, dar ambele ma intristeaza intr-un anume fel, pentru ca vizeaza vibratii, zeci de personaje vii, radiante, care ne-au adus placere in vremurile cenusii de odinioara.

Odihneasca-se in pace!

Pentru a 2-a oara in scurta lor existenta pe meleagurile oradene, unul din eroii locali ai urbei, respectiv un faimos Siemens care circula regulamentar pe sine(ca nu poate pe langa), a fost acrosat de un bolid Logan, intitulat sugestiv RAL(sa fie raliu sau raluca?). Asta e partea haioasa a lucrurilor. Trist este ca nemultumitii cu bascute albastre nu erau nicaieri si toate arterele rasunau de claxoane. Bravii soferi de dubite calcau spatii verzi in picioare, harnici taximetristi luau trotuarele sub roti si toata lumea privea incantata. Iata si 2 poze, din pacate nu sufiecient de sugestive.