Dreaming…
mai 7th, 2006 by 
koma
Care din noi n-au avut vise in copilarie legate de diverse lucruri, incepand de la tenisi chinezesti pana la masini decapotate? Imi amintesc ca acum 15 ani visam sa am adidasi originali. Asta insemna dupa regulile vremii sa aibe 3 dungi in lateral, si nu 2, asa cum aveau toti adidasii ceausisti, din cauza problemelor de licenta. Era o adevarata provocare sa apari cu adidasi in 3 dungi, fie ca erau facuti cu pile in fabrica, fie care erau adusi de la rudele din strainatate. Erai intr`adevar original.
Apoi am vrut bicicleta. Am reusit sa strang bani din diverse maruntisuri si am luat`o. Am vopsit`o intr`un rosu aprins, cu un spray gasit aleator. Am vandut`o aproape dublu. A urmat mirajul computerelor. Dadusem la profilul informatica, prima promotie in aceasta directie, in 89`. Am vrut un calculator al meu. Un spectrum sinclair era doar un vis. TimS-urile si HC-urile aveau deasemenea preturi exorbitante, in plus nici nu se produceau in masa ci doar pentru firme si institutii. Salvarea a venit odata cu clonarea spectrumului in varianta romaneasca, sub numele CIP. Atunci am luat si eu. Incepusem sa strang de 2 ani bani si mi l`am permis la 2nd hand, de la un profesor alcoolic ramas in pana de bani. Valora la vremea respectiva 2 salarii de profesor.
Astazi reperele sunt altele. Unii vor placa, altii role, altii scutere, masini rapide, felele se gandesc la diverse accesorii de la curele cu pietre la silicoane. Reflexul e acelasi. Adrenalina lucreaza.
Ieri mi-am luat blugi Lee Cooper. E deasemenea un obiectiv mai vechi. Il stabilisem in perioada liceului dar nu apucasem sa-l indeplinesc niciodata. Primisem niste blugi din state sau din alte parti dar nu se socotesc daca sunt primiti :). Ieri am profitat de ocazie si fiind cu prietenul meu care are card cu reducere 20% in reteaua lor mi`am luat si eu o pereche. Mi se par jerpeliti, inestetici, scumpi, asimetrici, decolorati, incomozi… dar asta e moda… e o provocare. Si e o datorie pe care o aveam fata de mine, din alte vremuri.
Posted in Alien | 
7 Comments »
mai 7th, 2006 at 6:44 pm
poate din cauza ca nu mi`am permis atunci cand era ceva la moda sa mi`l cumpar, sau pentru ca nu imi place tot ce este la moda am ales sa fiu diferit, sa imi fac propia mea moda, port ceea ce imi place mie, imi iau lucruri pentru ca le vreau eu si nu pentru ca le au toti… din punctul meu de vedere ideea de a fi „la moda” este o alta caracteristica a mentalitatii de turma in care se scalda societatea noastra.
mai 7th, 2006 at 7:00 pm
nu era vorba despre moda. era ideea ca pe moment nu aveam din ce alege, dorinta ancestrala era mai puternica decat cea de selectie. deci si tu vrei anumite lucruri, care iti plac tie. ti le permiti mereu? nu trebuie sa tanjesti un pic?
mai 7th, 2006 at 10:09 pm
In clasa a V-a visam la un rucsac adevarat pentru scoala, din fas, cum aveau TOTI(da mama, ma intelegi, chiar TOTI aveau!!) colegii mei de clasa. Numai ca eu ma pricopsisem cu o nenorocita de servieta cumparata de mama (super oferta) cu vreo 2 ani in urma, care mirosea tare a vinilin. Imi loveam genunchiul in ea de mare ce era, ca sa nu mai zic de bietii mei umeri. Pana la urma, dupa nenumarate exemple ale colegilor am reusit sa o fac si pe mama sa priceapa ca RUCSACUL imi e necesar. L-am tinut pana in a VIII-a. Nu stiu daca chestia asta era frustranta, dar azi privesc cu impacare frustrarea de a nu fi un copil rasfatat.
mai 8th, 2006 at 12:57 am
@mobi: am invatat sa tanjesc la ce imi permit
mai 10th, 2006 at 12:30 am
si eu tanjesc la multe lucruri, si pana la urma le am, dar in sezonul de reduceri, ehh , s-au dus vremurile bune, ce sa-i faci , altele-s prioritatile akum, da e bine si asa!
mai 21st, 2006 at 6:25 pm
Cand eram prin clasa a opta, eram disperata dupa casete cu muzica pe care le-aveau trei-patru oameni din tara. Le copiam pe la mana a saptea, desenam singura coperti… Apoi au aparut prin tara si ceva cd-uri care-mi placeau (piratate, of course) si cativa prieteni cu cd-writer. Le copiam si trageam copertile la xerox. Can eram printr-a unshpea deja intrase si Romania in randul lumii cat de cat si puteai face comanda de cd-uri in afara. Am pus mana pe vreo cateva, dupa ce am pus bani la ciorap nu stiu cate luni. Dup-aia mi-am luat si eu un hard mai mare, am renuntat la internet-ul prin dial-up si am inceput sa iau muzica de pe net. Acum pot sa am o discografie completa in 20 de minute, de la combina mai folosesc doar boxele iar colectia de cd-uri din copilarie e de decor…
P.S.: Lee Cooper sunt cei mai urati blugi fabricati vreodata, sa-i porti sanatos totusi. Eu tanjesc la o pereche de Levi’s clasici, drepti, fara floricele, paietute, portiuni decolorate, tocite, dungi rosii, etc…
mai 21st, 2006 at 8:58 pm
Ma bucur ca ti`ai bagat nasu` in zapaceala asta in sfarsit :). Blugii i`am ales pe spranceana, dupa 5 refuzuri pentru ca toti aveau zone cu jerpelituri sau talie inacceptabil de joasa. In plus trebuie sa recunosc ca au un croi perfect, adica nu se intind nicaieri, vin perfect. Dar totul e in mintea noastra :), oricum.