S-a luat curentul ca-n vremurile de demult si ca sa nu cadem iar in povesti nemuritoare ne-am tras ca tantarii spre lumina, adica la ABC-ul de dincolo de bulevard, unde cetatenii erau mult mai norocosi. Deja de pe trecerea de pietoni, mersul ei de felina usor robotizat, distanta considerabila pe care o tinea fata de partener imi aduceau aminte de cineva din trecut[nu atat de trecut ca vremurile comuniste cand se lua curentul, dar din anii de glorie nouazeci si ceva, cand nebunia tineretii reusea sa stearga tot ce nu dadea bine in peisaj. Initial credeam ca e una din pustoaicele care au rasarit de cand a dat caldura, dar totusi … pantaloni lungi, tricou fara buric…

Ca un facut si „ei” mergeau la acelasi ABC de periferie, desi ea fusese mereu o pisica aristocrata, cu locuinta in buricul targului. Erau deja „ei”, chiar daca ani de-a randul nu se grabise sa se combine cu cineva, fiind deja etichetata rautacios „frigida”, alaturi de deja familiarele camila, girafa, schelet… etc. Dar mie-mi placea. Eram printre putinii pe care ii privea in ochi cand dialoga. Imi placea zambetul ei, pazit de o dantura perfecta, tenul delicat, atentia cu care isi alegea hainele, deloc sexy dealtfel, rama subtire a ochelarilor, amprenta troglodita, dar foarte constanta a tonului, picioarele interminabile si in special gatul, pe care am reusit de cateva ori sa-l musc „din greseala”. In plus nu afisa niciodata nici o urma de machiaj si nici nu cred c-ar fi avantajat-o intr-un fel.

Intrasem sa-l scot pe amicul meu din ABC cand printre toti transpiratii, iritatii, grabitii, nemultumitii din cele 10 cozi formate adhoc imi zambi din spatele ochelarilor acelasi zambet, dublat deja de siguranta „lui” care veghea ca un far incarcat de produse. Mi-a zambit si vorbit in modul acela in care vrei sa-ti pui pe ganduri, la incercare, masculul de langa tine, sau asa mi s-a parut, dar m-a bucurat revederea ei, asa cum o lasasem, un semn de carte de istorie la locul lui.

Cand masina lor disparu in intunericul dinspre partea noastra scaldata de aceeasi lipsa de reactie a celor de la electrica, m-am intrebat oare ce m-a oprit atunci sa insist pe langa ea? Parerile anturajului, incompatibilatea subiectelor[aveam in comun doar glume improvizate de moment], inaltimea ei considerabila? Toate astea nu mai conteaza, dar pentru o clipa mi-a readus zambetul pe carcasa: Good girl!

ps: acest post este scris in pana de curent, multumiri lui Stefi, care n-a reusit sa-si paroleze routerul undeva in vecini, si firmei Acer care scoate lapuri ieftine si bune. Pe uratul asta nu l-am mai scos din ascunzisul lui de o luna si bateria ii tine 1 ora si asa.