Imi vine greu sa cred ca azi e 23 August, daca dau timpul cu doar 20 de ani inapoi. Zilele de 23 August erau aproape inevitabil zile cu soare. Stiu asta pentru ca ne prajeam ca scrumbiile afumate asteptandu-l pe bravul conducator, ore in sir, stand sub forma de piramida umana, fluturand stegulete, repetand cantece.

Erau vremuri in care nu se comenta. Executai pur si simplu, pentru ca asa era bine. Chiar daca glumele curgeau rauri, chiar daca simteai adesea ca prea sunt trase de coada, mecanismele prin care lumea era tinuta in lesa functionau de minune. De aceea e bine ca tinerii de azi sa pretuiasca libertatea… in definitia ei actuala. Sunt constient ca nici asta nu e libertate, dar parca suna mai prietenos decat suna in vremurile apuse. Chiar daca initial am vrut sa includ un mic video reprezentativ cu pasaje din sarbatorirea maretei zile, voi exemplifica unul din rarele cazuri in care cineva se ridica impotriva sistemului cu un filmulet care m-a surprins si pe mine, care am mancat emisiuni tv de genul acesta pe paine peste 10 ani.

ps: La multi ani, Daniela!