S-a terminat LOST. Foarte reusit, foarte spiritual, simetric, coerent. Prin ce este fantasticul din Lost mai bun decat fantasticul altor pelicule? Prin faptul ca vrei sa crezi in el, indiferent de regulile la care se supune. Chiar daca il invidiez pe J.J. Abrams pentru usurinta cu care m-a facut sa-mi rup zeci de ore cu sufletul la gura, reteta lui a fost destul de simpla, modeland intr-o ambianta exotica cea mai cunoscuta dintre povestile omenirii.

Iar daca nu l-ati vazut pana acum, la prima „ratacire” luati cu incredere o portie zdravana din acest energizant. Prinde bine!

altfe filme:

• Poker – un alt film romanesc din care ramai cu ideea ca acum o cunosti pe Jojo mult mai bine.
• The wolfman – vechea poveste a omului lup, destul de ok realizat(Hopkins, Del Toro) si romanesc si el in felul lui, pentru ca iti dai seama ca intelegi limba tiganeasca.
• Unthinkable – un fel de 24(atentie! – se termina cu totul si 24 maine) cu Samuel Jackson, o poveste destul de cruda despre linia subtire dintre bun si rau, corect si gresit.