Unul din jocurile haioase ale tatalui era cel legat de perceptia volumelor. Astfel, profitand de naivitatea surioarei mai mici, el ii cerea sa ma caute in diverse locuri, gen sertarel de medicamente, cutie de pantofi, amuzandu-se de nestiinta acesteia, credeam eu, ascuns bine in vreun dulap din proximitate. Acum, daca stau sa ma gandesc, el savura dragalasenia cu care fetita lui cea mica, mizand pe credibilitatea de care se bucura tata, executa ordinele intocmai, fara sa filtreze procesul. Probabil si eu am fost „prostit” in felul acesta, dar nu-mi aduc aminte decat scenele in care protagonista era sora mea, la 2-3 ani.