BAC`ul, intre a vrea si a sti
iulie 8th, 2006 by komaDe zece ani ma lovesc de aceleasi usi zidite, imitand o particula intr-un dans brownian imperfectibil. Stiu cat interes este pentru invatatura, stiu care e valoarea reala a maselor, stiu care e diferenta intre mediile reale si cele afisate, stiu care e pretul prostitutiei intelectuale, stiu ce gust are un scotch in arsita remuscarilor.
Dar nu ma surprind deloc. Poate m`au miscat la inceput, intocmai ca pe un pensionar care constata cum niste tuciurii se servesc cu nonsalanta din ciresul plantat cu mana lui cu o viata in urma. Acum ma surprind sacalii din televiziune transpirati de revolta, ziaristii, ministrii, presedintii, bloggerii, parintii, elevii care exclama intr-o suflare: E INADMISIBIL! – NU POATE FI ADEVARAT! – SA PLATIM PROTOCOL???… – PE CE LUME TRAIM?
Nici nu-si dau seama cat sunt de aproape de adevar. O simpla veriga lipsea, raspunsul la ultima intrebare. E lumea in care prin telefoane, spaga sau relatii poti sa ajungi nu doar sa iei BAC`ul, ci sa termini o facultate, un masterat, un doctorat, sa ajungi mandru politist sau medic, senator sau deputat. E tara in care trebuie sa cumperi simpatie, trebuie sa cumperi dreptate, trebuie sa cumperi incredere. E tara in care televiziunile oamenilor politici te invata ce trebuie sa faci. Cum trebuie sa respiri. E tara din care cei blanzi au plecat definitiv si azi omit sa`si decline originea.
Cum ar fi ca in toata degringolada aceasta, examenul de Bacalaureat sa fie curat ca lacrima? Nu ar fi scandalos?
Eu nu mai caut solutii(oricum nu m`ar asculta nimeni, dar imi place sa rezolv macar imaginar situatia). Am ajuns la concluzia ca nu exista o solutie care sa rezolve DOAR probleme locale. Ci exista o solutie colectiva. Mult mai simpla. Solutia bunului simt. Cea a respectului de sine si a respectului celui de langa tine. Aceasta solutie, prezenta si in cartea care e de milenii bestseller, isi va castiga adevarata pozitie pe care o merita, daca nu ne starpim pana atunci in propria aroganta si mizerie.
Dixi
Posted in Alien | 5 Comments »
iulie 9th, 2006 at 7:14 pm
genial articol. gg!
iulie 9th, 2006 at 11:22 pm
ghici ce suma de protocol am refuzat sa refuz?? 1.500.000 lei= pt ex de licenta la medicina din toamna asta!! (care examen ,intre noi fie vorba nu conteaza la absolut nimic, nu e ca la alte facultati!)
iulie 10th, 2006 at 2:19 pm
ghici ce suma de protocol am refuzat sa dau (scuze, sper ca nu s-a inteles ca eu iau banii :))?? 1.500.000 lei= pt ex de licenta la medicina din toamna asta!! (care examen ,intre noi fie vorba nu conteaza la absolut nimic, nu e ca la alte facultati!)
iulie 11th, 2006 at 1:42 pm
E prea mult? Prea putin? E degeaba? Pana la urma exista o suma de la care nimeni nu poate sa zica „nu”.
august 10th, 2006 at 2:56 pm
da pana cand???pana cand cel mai sus in ierarhie pe scara sociala o sa-ti spune: esti concediat in momentul in care primesti mita!!!Doar ca vremurile alea generatia noastra nu le va prinde, poate doar copiii copiilor nostri, totusi mi-ar place sa traiesc sa vad ca e posibil!!…..