In general cand surprind un articol de blog analizand un alt blogger sau un alt articol am o anumita retinere. Pentru mine analizarea celorlalti inseamna doar plictiseala, semnul ca nu mai sunt subiecte. Inserez un scurt pasaj din Cotidianul in care scriitorul francez Regis Jauffret face o referinta si la bloguri doar pentru ca reprezinta o ipoteza cat se poate de credibila a tendintelor actuale legate de acest aspect. Restul articolului se refera la societatea actuala si explica atitudinea in analiza artei scrisului, de orice fel.

Acum, o data cu bloggingul si cu retelele sociale online, toata lumea poate sa scrie si, mai mult, are sanse mari sa devina scriitor. Nu credeti ca acest fel de demo-cratizare va afecta imaginea aceasta a scriitorului romantic?

Personal, cred ca poate sa se agraveze situatia din acest punct de vedere. Pentru ca, pina la urma, blogurile au putini cititori, chiar daca exista, fara discutie, unele foarte cunoscute. Dar mi se pare ca prin acest gen de comunicare se amplifica megalomania si, mai mult, se creeaza un soi de solipsism. Pe Internet nu ai nevoie de intermediar, nici de vreun suport fizic, nici de altcineva, ci de un simplu click. Cred ca acest gen de raport creeaza o doza de solipsism si ca blogurile, pina la urma, sint o colectie de singuratati, pentru ca Internetul secreta foarte multe fantasme. Majoritatea autorilor de blog isi apreciaza valoarea blogurilor personale in functie de numarul de vizualizari. Dar acest numar nu spune absolut nimic. Daca ai o suta de mii de vizualizari, nu e ca si cind o carte sau un ziar s-ar vinde intr-o suta de mii de exemplare.

sursa: Cotidianul