Da, sunt suparat…

Eh, unii ar crede ca e din cauza masinutei mele cu tabla infundata de cizma unui om de bine care nu a avut loc de ea… altii pentru ca de o vreme nu`mi place nici una din directiile spre care merge turma mea[romanii, romania]…, altii vor spune ca e sindromul NFDM beta 2.0, altii si altii…

Pana la urma nu asta e farmecul? Cand exista altii?

Ok, acum o sa explic pentru cei care au rezistat pana aici 🙂 . E vorba de diversitate. Cel mai frumos lucru care zace in conceptul de blog[blogging]. Supararea mea vine din puzderia de pareri/sfaturi/clasificari/remarci/acuze lansate de mai marii blogurilor romanesti in ultima vreme. Ei ne spun cum se face un blog. Tot ei reusesc sa`si incoarde exact acei muschi ai fetei care descriu grimasa perfecta pentru un idot, incult sau incapabil. Pentru ca ei „poate”. Ei „are” in spate ani si ani de jurnalism, scoli de design, programare, marketing, orice.

Ei bine trebuie sa protestez! Ete la el, se simte, moama ce distrus… Ce`i drept ma simt, pentru ca fac parte din diversitate. Sunt doar o pata de culoare, ce se reflecte pe`o retina mai placut si pe`alta`nteapa … Sa fii pe gustul tuturor cred ca e imposibil. Fiecare isi aduna cei de seama sa in jur. In logica asta, nu vad de ce inaltii eruditi ai genului se simt flancati de impostori, nemernici, necititi sau prosti? Care`ar putea fi legatura dintre ei?

Pana la urma cine are nevoie de clasificari, pozitii, topuri, premii, hit`uri, unici, daca ideea e tocmai libera exprimare/libera alegere? Nu`i frica asta un dispret fata de cititor?

Dragi bloggeri romani, scrieti. De alegeri ne ocupam noi, cititorii cei de toate zilele.