Birocratie 2.0
mai 10th, 2008 by komaBirocratia n-a murit. In zadar ne prostesc politicienii cum ca datorata inteligentei lor creative functionarul roman de azi este mult mai eficient. E drept, e ceva mai politicos, mai putin transpirat, are un birou curat si utilat cu IBM, HP, Xerox si alte firme in care ne-au disparut banii. Daca trebuie… trebuie.
Acum sa luam un exemplu concret, despre viteza cu care un cetatean pune mana pe documentele necesare pentru PF, aka PFA, sau pe scurt: persoana fizica autorizata. Un om normal la cap ar fi tentat sa creada ca e o procedura extrem de rapida deoarece e semnul cel mai clar ca cineva decide sa iasa din economia subterana, sa plateasca impozite, sa dea statului o parte din castigul pe care il face. Se pare insa ca statul nu pare deloc nerabdator sa-ti ia banii… sau poate nu in felul acesta.
In urma cu doar o luna, plin de sperante ma prezentam cu cele „cateva acte” la primarie pentru a putea desfasura si eu o activitate legala. Mi-am tras niste xeroxuri, am completat un formular, am achitat 500ron dar mi s-a spus sa revin cu „cazierul” pentru care am facut un scurt drum la finante.
La finante mi s-au cerut din nou niste xeroxuri, am completat un formular, am platit 22ron, am revenit cu cazierul la primarie si mi s-a spus sec sa astept 10 zile…
Dupa 10 zile, convins ca in sfarsit termin cu tevatura asta, m-am prezentant la primarie. Simpatica d-ra ca re ma servise initial era „in vacanta” motiv pentru care la colega ei se stransese o ceata de nemultumiti, cam toti in situatia mea. Uneia ii pusesera manichiura in loc de masaj, pe alta o amanasera deja a 3-a oara si inca vreo 10 cetateni isi declarau unii altora necazurile de zi cu zi. Mi-a venit randul, am intrebat frumos, mascandu-mi frica de esec, am asteptat, … , am asteptat… am primit raspuns negativ. „-nu e gata! reveniti ulterior…”. Am stabilit de comun acord sa o sun eu pe ea spre a nu-mi toci pantofii si nervii inutil.
Dupa nici 3 zile, avand o alta problema de rezolvat in primarie am intrat si pe la zona crepusculara, curios de stadiul procedurii. Spre surprinderea mea, autorizatia mea era semnata!!! Domnul viceprimar isi iscalise in sfarsit pretioasa semnatura. Era doar inceputul unui lung sir de intamplari.
Am fost directionat spre Registrul Comertului, pentru alte proceduri. Ca sa nu credeti ca aberez, vi le fac cunoscute: obtinere cod unic de inregistrare, verificare, rezervare denumire firma [ adica fiind PF, numele meu 🙂 ] si cea mai importanta: achitarea taxei de inmatriculare si alte prostii, 60ron. Am facut xeroxuri, am completat un formular in dublu exemplar, am platit. Dar cea mai dura replica a fost: „reveniti peste 7 zile”. Fiind deja patit cu termenele, i-am solicitat data si ora exacta cand sa ma prezint. Mi s-a raspuns foarte politicos: „-5 mai, dupa ora 12:00”.
In 5 mai, dupa ce am pascut fericit m-am prezentat la registrul comertului sa imi ridic pretiosul document. Tzapaaaa. Politicosul era in concediu, o doamna foarte acra mi-a explicat: „7 zile lucratoare, DOMNU!!!”. In zadar i-am explicat ca nu eu mi-am belit ochii la calendar spre a face calculatia, ci un domn acreditat si platit sa dea informatii credibile. Mi s-a spus sa revin peste 4 zile.
Ajuns peste 4 zile, dau de o domnisoara foarte agitata cu intorsul dosarelor pe toate fetele ca nu le ieseau lor ceva documente la iveala dar si-a rupt putin din timpul ei pentru al cetateanului si a inceput sa silabiseasca numele care apareau pe certificatele „facute”. Ultimul din teanc era al meu. Mi-am recunoscut scrisul de pe cerere si am respirat usurat. Am fost directionat la Finante.
La Finante o figura acrisoara si-a rupt din timpul ei sa-mi spuna cum ca „mi-am ales prea multe coduri”. Voi avea nevoie de un formular completat in dublu exemplar si copie dupa: buletin, CF-ul sediului[desi sunt ambulant], autorizatie si certificat. Evident nu toti umbla cu CF-urile in coada deci mi-a mai luat o zi. A doua zi primeam OK-ul finantelor, nu inainte de a-mi estima marile castiguri pe care le voi face, cu atentionarea ca impozitele se vor achita in avans :). Aici trebuie sa recunosc ca imi era mult mai usor sa calculez pierderile pe care le voi realiza in finalul acestei telenovele decat castigurile din activitate.
* * *
Credeati ca s-a terminat? … nici vorba.
Pentru a putea sa-ti desfasori activitatea ai nevoie de stampila, facturier, chitantier siiii…. siiiiii CASA DE MARCAT!!!. Am crezut ca fac cu toti nervii, dar e adevarat. De anul trecut s-a „imbunatatit” legea in ideea ca toti umbla cu casa de marcat in spate, indiferent pe unde merg ei. Asa ca in scurt timp, alaturi de 100ron dati pe stampila si tipizate o sa mai dau 7-800ron pe traznaia aia de marcat.
Deci dupa 40 de zile si 10 milioane de lei vechi dati prin aparatul de stat(grosul casei de marcat e fiscalizarea, vreo 600ron) voi fi si eu mandru ca dau bani la stat din ceea ce produc. S-au ocupat de mine 9 persoane, din care 6 cu cate un calculator in fata.
* * *
Idee geniala: legati calculatoarele in retea la o baza de date integrata si dati afara 8 din cei 9 oameni. Unde mai pui si ca formularele nu vor mai circula cu trenul printre institutiile patriei ci se vor inregistra instant. Ca o nota comparativa in US inregistrarea unei firme se poate face online si dureaza max 2 zile.
Posted in Alien, Blogfather, Psycho | 2 Comments »
mai 10th, 2008 at 8:58 pm
Bafta!!!
august 30th, 2018 at 5:30 pm
Am trecut si eu prin ceva similar la o posta si la un service auto de stat cunoscut ca ciclop ,am stat de am „imbatranit” din cauza calculatoarelor second hand vechi pe care le aveau functionand cu viteza melcului obosit 🙂 .