Cred ca nu-i catun in tara asta unde oalele celor de la GiGi, Dolce(& Gabbana) sau doom tv sa nu faca umbra pamantului. Desi nu-mi sta in fire sa ma uit dupa avioane antene, scopul minunatei incursiuni in lumea satului pe care am facut-o ieri privea exact genul asta de preocupari.

Mai exact, am fost chemat in calitate de consultant pe probleme de instalare a unor antene de satelit, eu pentru ca mai vazusem antene, el pentru ca era proaspat angajat si prin contract trebuia sa faca treaba asta.

Lumea la tara nu s-a schimbat foarte mult in vremurile moderne. Ospitalitatea romanului, indusa subliminal prin abordari de genul: Ce cautati aici?, Nu, nu vrem nimic! era adesea estompata de mandria de prim-gospodar(o forma arhaica a concurentei de piata), prin care eram ulterior gadilati: E adevarat ca vecinul vede acum toate canalele cu sport si muzica? Si uite-asa, reclama cea mai buna se dovedeste cea care merge singura, fara nici un efort manifestat de vanzator.

Un episod care l-ar fi facut mandru si pe D. Zamfirescu sa-si probeze penelul ilustrand valoroasele comori ascunse in taranul poet s-a petrecut sub ochii mei, cand soarele isi arunca sulitele reci peste satul care aminteste de conacul printului Szent Imre, din care azi vedeam doar turnul darapanat si abandonat in mijlocul ogoarelor. Tocmai terminasem de montat la Istvan, a drusbas(omul cu drujba) intr-o nota demna de povestie lui Creanga, in care am aflat ca Bobi, dalmatianul corcit care dadea sa rupa lantul cu bale la gura infiorand intreaga audienta era batut de pisica fara drept de apel.  A urmat si demonstratia live, in care Istvan dezlega bestia spre stupoarea noastra, aflati intr-un fragil echilibru pe niste scari improvizate. Bobi face imprudenta sa dea iama in lumea gainilor dar instantaneu revine speriat cu coada intre picioare, urmarit de un cocos imens, pesemne umflat si el de adrenalina.

Asteptam cu fiecare secunda iesirea din sat sa-i pot aminti colegului ca nu si-a onorat promisiunea fata de vecinul spion cand il vad chiar pe acesta, asteptandu-ne ca un paznic al infernului in intersectia care ne despartea de libertate. Cu un zambet mefistofelic ne anunta ca a revenit la decizia initiala de a avea si el o antena d-aia cu multe canale.

Casa e din vaioaga, nu e indicata pentru sustinerea antenei in dibluri

Nici o problema, punem pe casa!

Acoperisul are deja o antena pe cale sa cada, semn ca nu e indicat nici el in sustinere.

Punem pe stalpii de la vita de vie!

Nu se poate pentru ca aveti pomi in fata

Taiem pomii! -Istvaaaan, vecine, hai cu drujba. Brrrrrr  Baaaang.

Stalpii au in partea de sus o bara care obtureaza miscarea antenei.

Nici o problema, taiem bara! Vecineeee, da-mi prelungitorul ca nu-mi ajunge flexu in curte!ZzzzzZzzz DDaaang

Ce are cainele asta? Pare bolnav, schipateaza, e cocosat, abia se misca…

Fi serios, e suparat ca nu ma joc cu el. A urmat un numar de circ in care vecinul spion a facut cainele sa umble in 2 picioare, sa latre la comanda, sa caute sobolani prin porumb, sa-i aduca un lemn aruncat la vecin peste poarta, sa-si puna mana la ochi in semn ca nu se uita… boala disparuse complet!

Mai avem o problema, vara vor fi frunze care….

Brrrr  Brrrr, e o drujba noua, acum o fac pentru prima oara… Baaang

O alta problema ar fi accesul in pod, pentru cablu. NU AVETI USA PENTRU POD!

Micul spiderman[imaginati-va un functionar bondoc] intr-o clipita era pe terasa din plexic, sfidand orice lege a gravitatiei, rezolvand problema.

Va multumim,  asta a fost tot! In sir indian ne indreptam timid spre marea salvare…

Dar stati, nu m-ati invatat cum s-o folosesc…