Cine nu il cunoaste inca pe luminatul Popa Nemes de la Biserica Albastra este un om fericit. Dar nu la fel de fericit ca el. Omului nu-i merge deloc rau. Lumea il iubeste, sfintii sunt de partea lui.

Poate fara sa vrea, cuprins de aceste puteri supranaturale, si-a permis sa faca niste retusuri arhitecturale casei vecine cu a lui, zidindu-i acesteia una din ferestrele de aerisire(pentru a 2a oara, recidivand in tacere). C-o fi el mai pudic, mai misterios sau pur si simplu nu vrea sa lase aerul tamaios sa se rasfranga in spatiul celor care nu platesc la biserica lui, nu stim, dar cert este ca de la sine putere a trantit niste caramizi si ciment si a realizat o zidire a la Manole(adica de-alea la care nu te-astepti).

O intrebare nevinovata se ridica anevoie inspre ceruri: de ce n-ai zidit fereastra ta, marite Nemes, ca si matale ai fereastra la baie care da spre acelasi spatiu? de ce ai preferat sa calci in picioare libertatea altora?