Insipidul titlu mi-a venit de la scuza unui tip mai resemnat decat media resemnatilor care inca au prostul obicei sa-si plateasca taxele la zi: Nu sunt ele de vina domnule… DAR CINE?! ... sistemul este!

Povestea incepe intr-o mizerabila zi de vineri 13 … adica ieri, cand urbea era din nou impracticabila pe motiv de mazga, fulgi agresivi, ploaie, mereu prea multele masini din trafic, problemele care apar cand iti faci timp liber si de ce sa nu amintim si sistemul, care este.

Eu si inca 99% din platitorii de impozite s-au gandit ca acum este momentul ideal sa dai o fuga la CAS pentru ca in mod sigur nu vor fi cozi, pe asa timp potrivnic. Am avut dreptate. Lumea se calca in picioare inca dinaintea venirii mele, pe Borsului la km4(langa fabrica de zahar).

Primele momente au fost ca cele in care te trezesti in alta camera si incerci sa legi cat mai decent faptele de realitate. La mine n-a tinut. Mi-am luat inima in dinti si l-am chestionat pe cel mai linistit dintre angajati: portarul, un tinerel la vreo 65 de ani: Domnule, cine este angajat pe acest scaun ergonomic?, spusei eu autoritar, indicand biroul de informatii, prin care de zeci de minute batea vantul. Deloc impresionat de atitudinea mea indignata, tipul imi raspunde intr-o logica de invidiat pentru varsta lui, repede, la obiect, perfect gramatical si lexical, ce sa mai, ca un dictionar: Nimeni!

Asta mi-a dat un set nou de aripi, asa incat m-am pus la coada cea mai apropiata de mine. Si am stat. Dupa asta, am mai stat putin. Si am tot stat. Parca intuindu-mi apropiata criza de identitate, Cel de Sus a facut ca niste oi de la rand sa se deplaseze in corpore catre un ghiseu pana atunci inchis, iar eu, folosind acel instinct primar, cunoscut si sub numele „de turma„, am urmat tendinta. La nici 5 minute, ma vedeam fata in fata cu Red Alert, mai pe intelesul domniilor voastre o doamna cu par rosu, extrem de alertata, care mi-a inchis micul ecran termopan in nas. Cu acea privire tandra care zicea un fel de „#@%#^$@^%&$ si ranitii @#$@$#@„, am reusit s-o conving subliminal sa redeschida geamul, dar numai pentru a se disculpa: domnule, degeaba va suparati, am spus clar: sa stea la rand doar 2 persoane!!!, lucrez de dimineata non stop, ma duc si eu sa mananc!(era 11:43). Totusi, si-a calcat pe sanvis inima si mi-a dictat intr-un tempo agresiv cele 4 hartii de care am nevoie: DUPA CE REVENITI MAI VORBIM. M-am asigurat ca privirea imi ramane la fel de relaxata pentru a-i asigura o digestie de neuitat gurmandei in chestiune.

***

Urmeaza, ca in cartile celebre, acea poveste in poveste, in care firul naratiunii se muta intr-o alta frumoasa institutie de stat, populata cu alt tip de lucratoare, de loc diferit. Mi s-a facut si aici o mare favoare prin eliberarea edeverintei prin care CAS afla ca eu produc deja malai pentru ei din 97`.

Ger, trafic, politie, accidente, blocaje, claxoane, noroi, CAS.

***

Nu ca saptamana trecuta, in care ajungeam la 13:03 si acelasi batranel dragalas imi zambea satisfacut din spatele usilor inchise dupa program,  paseam victorios la 12:55. M-am asezat tacticos la unicul ghiseu deschis, imaginandu-mi ca foxy a facut indigestie si mi-am asteptat destinul. Intre timp un nefericit ajuns la 1:00 si netratat „de discheta” de o tanara analist-programatoare la vreo 60 de ani pe motiv ca domnule, am facut deja BACKUP-ul, stiti ce-i aia? am facut INCHIDEREA!

Punctul culminant, cum da bine oricarei povestiri de inalta tinuta, este atins in momentul in care doamna de la ghiseu, din spatele unor ochelari cat 2 pizza, care-i dadeau un aer complet nevinovat, incearca sa ma imbuneze: aici scrie ca lucrati doar de anul trecut… si-mi intinde adeverinta pentru care tocmai traversasem jumatate de lume, in care frumos stralucea 2007 in loc de 1997.. $##$%^$%^^&%^**& ei de secretara…

Problema s-a rezolvat la sugestia mea Divina, anume de a incerca sa apese pe butoane in asa fel incat eu sa apar acolo in baza de date. Zis si facut, da da, figurati, e ok totul. Pai bine, si atunci de ce @##$^#$%^#$& m-ati mai trimis dupa adeverinta, daca ma aveati aici? ... aaaa, cum sa va spun,… baza de date e cam inexacta, nu putem avea incredere in ea. Si pe un ton deja vesel: Dar sa vedeti baza de date de la finante ce varza este…

Si uite asa am reusit eu sa mai dau statului niste bani, cu toata impotrivirea sistemului (nervos).

Pentru cei care nu vor sa urmeze chiar acelasi sinuos traseu, o sa schitez eu ceea ce ar fi trebuit sa fie in pliantele explicative pe care ar fi trebuit sa ti le inmaneze invizibila persoana de la relatiile cu clientii:

Acte necesare pentru plata CAS (care este in acest moment 5,5% din venitul brut), ca PFA:

1. xerox dupa decizia de impunere (formularul 260 primit de la finante);

2. xerox dupa buletin;

3. daca lucrezi si in alta parte, adeverinta din care sa reiasa de cat timp, sau copie dupa cartea de munca;

Apoi ti se dau niste formulare cu mii de casute, din care completezi doar nume, prenume, anul, cnp, semnatura si ei mai pun singura informatie de care au de fapt nevoie: venitul realizat. Practic, pentru acest numar, se taie mii de copaci anual ca ei sa-ti intocmeasca foi si sa le capseze, pe baza unor estimari facute de tine, neverificate si neprobate de nimeni pana la acel moment. Spun asta ca sa arat ca si cu un simplu telefon in care le spui: eu, vasile, am realizat anul asta 1 meleon de lei, esti la fel de credibil ca si cu cele 100 de documente pe care le prezinti dupa ce ai fugit prin tot orasul si ai tot stat la cozi, ai semnat, completat, etc.