– Alo?

– Da?!

– Va rog sa ma scuzati ca sun la aceasta ora, am luat nr-ul Dvs. din ziar…

Primele semne ale senilitatii aparusera. Si stia asta. Dar sa uiti ca ai dat un anunt in ziar? Sa fie cel de anul trecut, pentru verisoara indepartata, care deschidea si ea o bruma de afacere? Dar ala era pe numarul ei, sau nu? Sa fie anuntul legat de pierderea, si regasirea buletinului? De acum 2 ani? ce sens mai avea sa sune cineva atat de tarziu… Aha, cineva ii joaca o festa, si ii pune anunturi in numele lui. Sau mai simplu, nici nu pune anunturi… doar suna, si rade infundat…

– Uitati care e problema, mama mea este foarte bolnava… daca am nevoie pot sa sun la acest numar? Pentru ca…

Isi pregatise cele mai colorate variante de raspuns. Sa inchida brusc! Nu merita atentia, chiar daca a gresit, dar mai ales daca a facut o farsa. Parca totusi mai distractiv ar fi sa se complaca in interlocutorul naiv, cum facuse acum 3 ani cu Nea Gheorghe, care`l cauta pe Nelu sa`i dea un sac de cartofi. Dar nu, parca era ceva grav in tonul femeii asteia…

– Pentru ca e foarte posibil sa moara in curand… Si eu sunt singura… E vreo problema daca sun noaptea?

Atunci, la limita dintre zapaceala si frustrarea pe care o resimtea in neputinta de-a o ajuta pe aceasta femeie nenorocita, pentru ca nu, NU ERA EL FIRMA DE SERVICII FUNERARE, isi amintise ca odata, pe vremea cand zambea, sub florile rascolite de vantul cald al lui aprilie gasise o alta coincidenta stranie, ba chiar morbida: numarul din reclama neagra de pe tramvaiul galben, dupa care nu alerga atunci nici o rochita care sa`i solicite interesul, avea toate cifrele asemanatoare cu ale numarului sau personal, mai putin prima…

-Doamna, imi pare rau pentru nenorocirea Dvs, dar nu va pot ajuta…

-Dar nu cu asta va ocupati? Bineinteles ca va platesc serviciul!

-Nu doamna, e o greseala. Imi pare rau.

Cum adica, ii pare rau? Ar fi vrut sa fie angajatul unei fabrici a mortii? Suna sinistru si de data asta. Dar nu mai putea spune nimic. Era una din situatiile in care orice cuvant e gresit. Ura inmormantarile. Si niciodata din cauza mortului in cauza. Ci din cauza celor vii. Era ceva nefiresc in ritualul acela, pe care el inca nu`l intelegea.

-Vai, eu imi cer scuze, va rog sa ma iertati…

…