24 Ianuarie! Ce sentiment minunat se revarsa in sufletul oricarui pui de patriot din Romania. Copii, ce sarbatorim noi astazi?

– Un bolnav moare in spital nefiind bagat in seama de nici un medic.

– Un fost director de scoala loveste cu pumnii un copil.

– Un barbat moare in masina politiei.

– Politistii recuperatori.

– Eleva porno da in judecata liceul care a exmatriculat-o pentru activitati extrascolare.

si multe alte evenimente care ne fac cinste si onoare.

Cine nu il cunoaste inca pe luminatul Popa Nemes de la Biserica Albastra este un om fericit. Dar nu la fel de fericit ca el. Omului nu-i merge deloc rau. Lumea il iubeste, sfintii sunt de partea lui.

Poate fara sa vrea, cuprins de aceste puteri supranaturale, si-a permis sa faca niste retusuri arhitecturale casei vecine cu a lui, zidindu-i acesteia una din ferestrele de aerisire(pentru a 2a oara, recidivand in tacere). C-o fi el mai pudic, mai misterios sau pur si simplu nu vrea sa lase aerul tamaios sa se rasfranga in spatiul celor care nu platesc la biserica lui, nu stim, dar cert este ca de la sine putere a trantit niste caramizi si ciment si a realizat o zidire a la Manole(adica de-alea la care nu te-astepti).

O intrebare nevinovata se ridica anevoie inspre ceruri: de ce n-ai zidit fereastra ta, marite Nemes, ca si matale ai fereastra la baie care da spre acelasi spatiu? de ce ai preferat sa calci in picioare libertatea altora?

Gurile rele spun ca celularul dauneaza grav sanatatii, dar o pozitie oficiala nu a fost luata, inca. Personal pot sa confirm ca de cand s-au montat antenele GSM pe turnul alaturat blocului meu am inceput sa ma simt tot mai molesit, sa nu pot dormi bine, sa ma scol din somn cu dureri de cap. Nu stiu daca exista o legatura clara, dar faptele sunt reale.

De o vreme insa se aud tot mai des voci autorizate despre o posibila si destul de probabila conexiune intre celulare si cancerul la creier. Se mentioneaza ca in cazuri similare precum toxicitatea plumbului din vopsea sau recunoasterea oficiala a producatorilor de tigari referitor la cancerul de plamani, omenirii i-a luat 70 de ani, respectiv 50 de ani sa le faca publice. Cum tumorile pe creier sunt un proces foarte indelungat, e foarte posibil ca primele semne concrete ale legaturii dintre celulare si cancer sa fie sesizate peste 10-20 de ani, dar rezultatele ar putea fi dezastroase, avand in vedere ca sunt 3 miliarde de utilizatori in toata lumea.

Articolul complet este aici.

Pe el il stiu de 33 de ani. Pe ea de 7. Adica de la inceputuri. Dau sa intru in scara blocului cand toate ideile-mi sunt scurtcircuitate de o discutie extrem de serioasa intre tata si fiica:

F: Suge-o!

T: Cum vrei s-o sug?

F: Sugeti-o singur, uite-asa!

T: Nu pot!

F: Grasule!

Nota explicativa: am aflat ca era vorba despre cum ar putea tatal sa arate mai bine daca si-ar suge burta.

Daca vrei sa te bucuri de aerul curat al diminetii n-ai decat sa-ti iei o saltea abandonata langa gunoi, niste folii si o sticla de bere la 2L pe care s-o imparti frateste cu ceilalti 4 boschetari care isi fac veacul prin spatiile verzi dintre blocuri, lasand mormane de gunoi pe unde trec, spre satisfactia mascata a locatarilor.

Dar nici noi, manelistii orasenii nu suntem departe, urmariti golful albastru cat de frumos se potriveste el in peisaj, acoperit de academica explicatie:

– bai, stii cine sunt eu? eu sunt finul primarului… daca vreau, imi face parcare toata zona asta.

Nu stiu altii cum sunt, dar mie ori nu mi se intampla nimic ori toate deodata, intr-o fractiune de secunda. Asa s-a intamplat si in dimineata de azi care se anunta una la fel de anonima ca restul diminetilor anterioare. M-am trezit buimac cu soarele infipt prin crapatura perdelelor exact intre ochi, m-am dus direct pe balcon unde-mi place sa iau primele guri constiente de aer ale zilei[acolo mi-e bradutul in ghiveci si natura explodeaza necalcata de talpa civilizatiei] cand melodia iesterica a telefonului meu, care suna odata pe an incepu sa tiuie cersind atentie.

Era varul meu care isi anunta trecerea granitei cu scopul de a se intalni cu sora sa in gara, venita si ea de departe pentru a merge mai departe la Tg. Mures. Mai erau 20 de minute si sageata albastra avea sa zboare. El inca nu stia ca sora-sa nu e la mine. I-am spus ca precis e deja la gara, sa se grabeasca. Apoi am sunat-o pe sora-mea sa-mi confirme, suna ocupat. L-am sunat pe cumnatu-meu, ocupat. Am sunat-o pe sora-sa, ocupat. Asta pentru ca fiecare suna sau era sunat :). Am bagat tacticos DVD-ul in unitate. 5 minute imi ia sa scriu un dvd, exact timpul de care am nevoie pentru o toaleta sanatoasa. In 10 minute ieseam din casa, injurand traficul lent, politistii inutili care tocmai azi se ingramadisera in toate intersectiile nelasandu-i pe cei grabiti sa incalce regulile, parcarea aglomerata din gara, unde am blocat cel putin 3 masini, femeia de servici care tocmai dadea luciu pe gresia care ma despartea de informatii, cele 1000 de trepte inguste si alunecoase care trebuie calcate pentru a cobori si urca la linia a 2-a, cele 20 de vagoane care ma desparteau de ultimul in care se urcasera rudele mele, seful de tren pentru ca mi-a strivit timpanul cu fluierul lui de copil isteric.

Dupa ce am injurat pe toata lumea i-am dat verisoara-mi dvd-ul promis, i-am strans cavalereste mana varului meu ajuns si el de cateva clipe[apucase chiar sa-si ia bilete, nu ca in multele alte dati cand aceasta etapa neesentiala trebuia sarita din cauza crizei de timp] si am mai avut timp 10 secunde sa-i vad prin sticla geamului.

Mi-am parasit o zi intreaga barlogul doar pentru a vizita barlogul altui animal morocanos, odata foarte popular pe plaiurile noastre, ursus spaleus, disparut acum 15.000 de ani. Asa se face ca revizitez dupa multi ani Pestera Ursilor, o bijuterie naturala care merita vazuta de fiecare dintre noi.

Evident nu putea fi totul perfect. De la manelismul ieftin care te primeste calduros inca de la baza muntelui constand in zeci de tarabe cu aceleasi prostii inutile sau terasele cu mici, bere si fum pana la cercopitecii care tineau sa-si puna mainile pe toate stalactitele la care aveau acces, ca sa exclame de zeci de ori exact acelasi lucru: „e rece”. M-am adresat unui coordonator de grup care imi cerea dovada ca am platit taxa de fotografiat daca ma iarta de plata in schimbul unor poze cu indivizi atingand formatiunile si mi-a zis sec „NU”. A trebuit sa-i arat dovada(chiar platisem 15ron ca sa pot face 100 de poze blurred, noised), dupa care totusi mi-a cerut sa-i arat pozele respecitve… Raspunsul meu a fost la fel de util si binevoitor ca al lui: NU!

A urmat o frumoasa drumetie spre intrarea in pestera Meziad, la care mi-am dat seama ca nu sunt pregatit(eram in slapi+tricou) si grupurile care ieseau din pestera erau fully equiped, dar am reusit sa ma bucur de coloanele de fum de la micii petrecaretilor care umpleau padurile. O vorba de duh mi-a revenit acum si mai clar in minte: Avem o tara frumosa, pacat ca e locuita!

Ghiciti voi stimati cetitori care este ratiunea pentru care eu, cetatean pasnic, mi-am montat un asemenea buton sub masa. Ce se intampla cand e actionat?

Pentru ca nu era suficient de pervers sa speculezi sperantele celor care voteaza, promitand iar si iar aceleasi texte, pentru ca niciodata nu se gasesc resurse pentru a merge mai departe, dar se gasesc pentru a o lua de la capat(aici va amintesc textul tipic al politicienilor la urne: am votat schimbarea), ei bine, pentru ca astea nu au fost de ajuns, au pus-o pe 1 iunie, o zi caracterizata de inocenta, seninatate, liniste.

Cu toate ca mi-am exercitat intotdeauna dreptul la vot, nu consider ca este moral, etic sau macar civic sa te prezinti mereu in fata urnelor. Se pot crea contexte(precum cele din mereu frageda noastra democratie) in care cetateanul onest, incapatanandu-se permanent sa voteze ajunge sa demonstreze ca este inutil. Am ajuns sa votam deja toate ofertele pe rand si ne-am ars aproape la fel de fiecare data(asa cum, complementara s-ar putea sa se adevereasca in aceeasi masura, anume ca indiferent ce culoare ai, daca esti la conducere o duci bine).

Cu alte cuvinte, cred ca semnalul prezentei scazute la vot, corelat cu increderea tot mai mica in clasa politica luata ca un ansamblu, trebuie sa reprezinte un semnal pentru cei care vor sa fie la butoane. Ca o consecinta pana acum am remarcat doar abordarea campaniei electorale mai colorat/agresiv, s-a umblat la sloganuri, texte, postere, clipuri, dar nu despre acest aspect este vorba.

CONSTRUITI, LASATI CEVA VIZIBIL IN URMA VOASTRA, cam asta ar fi reteta succesului.

Un barometru credibil al inceputului schimbarii ar putea fi reintoarcerea „creierelor” plecate peste hotare, indivizi pe care nu poti sa-i imbeti cu apa rece. Majoritatea au plecat dincolo pentru ca in mintea lor zapaceala mioritica va dura mai mult de o viata de om, conditii in care au ales sa se bucure de viata in alte parti.

Privind de la inaltime multimea sufocata in trafic, asa l-am intalnit pe candidatul de omenie. Singura solutie gasita de apropiatii lui de-al aduce din nou cu picioarele pe pamant este construirea unui nou aeroport, o posibila „descarcare” a buzunarelor oradenilor pe inca 20 de ani.

Un om de omenie este povestea tanarului primar Filip interpretata grozav de un nou talent portocaliu. Alte masti, aceeasi piesa. Daca v-a placut, dati de la-nceput!
Daca vrei sa votezi, treci pe la poll-izor.

Din miile de stalpi incovoiati de greutatile campanuei electorale unul sta sa pice. Pe el sta taman omul constructiilor robuste, durabile in timp(ar mai adauga rautaciosii fara avize, construite cu tot felul de materiale ieftine.., etc). Un Becali autohton, un om de bine, hotarat sa ajute oradenii(oradenii din familia lui in primul rand).

Sa-i uram succesul pe care il merita, dupa cate lucruri bune a facut pana acum tuturor cetatenilor urbei!

Daca vrei sa votezi, treci pe la poll-izor.

Birocratia n-a murit. In zadar ne prostesc politicienii cum ca datorata inteligentei lor creative functionarul roman de azi este mult mai eficient. E drept, e ceva mai politicos, mai putin transpirat, are un birou curat si utilat cu IBM, HP, Xerox si alte firme in care ne-au disparut banii. Daca trebuie… trebuie.

Acum sa luam un exemplu concret, despre viteza cu care un cetatean pune mana pe documentele necesare pentru PF, aka PFA, sau pe scurt: persoana fizica autorizata. Un om normal la cap ar fi tentat sa creada ca e o procedura extrem de rapida deoarece e semnul cel mai clar ca cineva decide sa iasa din economia subterana, sa plateasca impozite, sa dea statului o parte din castigul pe care il face. Se pare insa ca statul nu pare deloc nerabdator sa-ti ia banii… sau poate nu in felul acesta.

Read the rest of this entry »

ÃŽntamplarea a f?cut s? r?spund invita?iei la „o bere”(erau 20 pe mas? când am plecat) în localul or?dean „colors”, unde se s?rb?torea „ziua b?rbatului”, un alt prilej de b?utur? ?i veselie pentru onestul cet??ean. Centrul acestei manifest?ri cultural-educative era îns??i vedeta playboy/fhm – Cosmina P?s?rin.

ÃŽn zadar au a?teptat s?rb?tori?ii s-o vad? pe Cosmina P?s?rin goal?, i-au dedicat chiar melodia lui Joe Cocker pentru striptease, dar în afar? de câteva mi?c?ri complet haotice nu s-a întâmplat nimic. Ba da, am uitat s? spun ca cei de la masa al?turat? au câ?tigat o excursie in Elve?ia, spre dezamagirea tuturor celorlal?i consumatori ocazionali de Bergenbier.

Întamplarea a f?cut s? r?spund invita?iei la „o bere”(erau 20 pe mas? când am plecat) în localul or?dean „colors”, unde se s?rb?torea „ziua b?rbatului”, un alt prilej de b?utur? ?i veselie pentru onestul cet??ean. Centrul acestei manifest?ri cultural-educative era îns??i vedeta playboy/fhm – Cosmina P?s?rin.

În zadar au a?teptat s?rb?tori?ii s-o vad? pe Cosmina P?s?rin goal?, i-au dedicat chiar melodia lui Joe Cocker pentru striptease, dar în afar? de câteva mi?c?ri complet haotice nu s-a întâmplat nimic. Ba da, am uitat s? spun ca cei de la masa al?turat? au câ?tigat o excursie in Elve?ia, spre dezamagirea tuturor celorlal?i consumatori ocazionali de Bergenbier.